Dacă tot am ales împins de la spate de Xi Jinpingul din casă să fac tort cu morcovi, măcar să fac un tort bun, cât timp mai pot ține deschis și ochiul stâng. Păi nu? Când e musai, cu plăcere. Am ales să folosesc ca bază de pornire rețeta sugerată de Jual, dar, bineînțeles, nu m-am putut abține să nu răstălmăcesc în bine cantitățile și să mai adaug un plus de aromă, pentru că, totuși, am vrut să se simtă touch-ul meu, nu al unei gospodine oarecare. Link aici, e în franceză, dar și tortul de morcovi este la fel de american ca Statuia Libertății. Adică originea sa este undeva prin Evul Mediu, când europenii nu aveau bani de zahăr și foloseau și ei ce legume ieftine și dulci aveau prin pământ, în afară de cartofii dulci, care încă nu deveniseră soi cultivat la scară largă prin părțile acestea, cum este cazul acum, la Dăbuleni.

Înainte de toate, vedeți că am mai făcut tort de morcovi și cu altă ocazie, folosind o altă rețetă, și a ieșit la fel de gustos, aici:

Ingrediente minim necesare

• 4 ouă ștampilate cu L, de preferat neprimite în schimbul ștampilei VOTAT. Cu cât mai proaspete, cu atât mai bine. Hint și rant: când sunt fierte, ouăle proaspete se cunosc după cât de greu se curăță coaja. Am test personal în ziua ouatului, dar și la 2 săptămâni de la ouat. În rețeta asta se adaugă crude.

• 200 ml de ulei vegetal
• 250 g de făină albă 000
• 3-4 morcovi mari și cât mai suculenți, nu din aceia ținuți o iarnă întreagă înveliți în hârtie de ziar, într-o ladă cu nisip
• 1 praf de sare (să nu vă prind cu sare de Himalaya sau de Marea Moartă, că v-o dau peste poartă)
• 150 g de zahăr brun nerafinat tip melasă. O să-mi mulțumiți după ce încercați.
• 1 linguriță de extract de vanilie sau, even better, semințele de la o păstaie veritabilă. De vanilie, nu fasole.
• 1 plic de praf de copt
• 1 linguriță rasă de nucșoară
• 1 linguriță rasă de scorțișoară (pudră, că dacă voiam batoane lemnoase, ziceam: 1 braț de scorțișoară)
• 3-4 cuișoare bine pisate
• 1/2 linguriță de ghimbir pudră
• opțional: 1 plic de coajă de portocală sau lămâie liofilizată sau, dacă sunteți de modă veche, coajă de portocală/lămâie ținută în borcan, la rece, cu zahăr

Prepararea blatului

Într-un bol suficient de adânc sau, pentru cei dotați de la natură cu robot KitchenAid, în bolul robotului, mixați ouăle cu zahărul, până se omogenizează, apoi adăugați toate mirodeniile sau doar cele care vă plac și uleiul. Încorporați-le și pe acestea, apoi adăugați făina și praful de copt și începeți să amestecați cu mixerul oprit (sau cu un tel manual) timp de un minut, abia apoi porniți mixerul, mărind treptat viteza până la turația dorită, pentru că altfel riscați să împroaște în toate părțile și nu e deloc funny, să știți.

Preîncălziți cuptorul la 180 de grade. Acum puteți răzui fin sau mărunți în robot morcovii tăiați felii în prealabil (și curățați de coaja cu asperități, of „coarse”), pe care îi încorporați apoi în compoziția de mai sus, în stil milităresc, adică nu e pe bază de voluntariat, chiar trebuie adăugați, altfel nu s-ar mai numi carrot cake.

Pulverizați ulei într-o tavă de copt cu fund detașabil pe toate părțile și tapetați cu făină, apoi turnați compoziția și dați la cuptor nu doar pentru 40-50 de minute, tot la 180 de grade, ci în jur de 60 sau chiar 70 de minute. Chiar dacă scobitoarea vă va indica că blatul este copt, la mijloc riscați să fie ușor cleios și doar marginile să fie aerate și pufoase. Ascultați de un bucătar cu șorț de izbândă. Eventual ajustați temperatura în jos, dacă vi se pare că marginile încep să se ardă. Aici experiența voastră în bucătărie își va spune cuvântul, nu dați vina pe mesager, nici pe chef-ul stelar.

Prepararea cremei

Nu există o listă de ingrediente per se, iar cantitățile sunt empirice. Eu am folosit 2 cutii de cremă de brânză din țara de sus a societății europene Hochland SE (posibil să fie produse mureșene ca Siegfried, la Sovata sau Sighișoara, dar mai degrabă sunt importate), 250 g de mascarpone și 200 g de frișcă neîndulcită (toate ținute de gală, la frigider). Întâi am bătut frișca cu 100 g de zahăr pudră, apoi am adăugat crema de brânză, câte o lingură, și la final am încorporat tot cu mixerul brânza italienească. Dacă n-ați pus toată coaja de lămâie în blat, se poate adăuga puțină și în cremă.

Bineînțeles că prăjitura se poate servi și așa, în stare brună, dar fără o cremă, parcă tortul n-ar fi tort. Numai bine, cât timp pregătiți crema, se răcește și blatul, pentru a fi feliat. Ornați după pricepere și posibilități, dați la frigider măcar 2-3 ore și apoi dig in cu prima ocazie. Cantitățile de mai sus fiind destinate unui număr de 8 porții, ar fi frumos să dați și vecinei o felie, că nu se știe când aveți nevoie de o cană de zahăr sau un shot de ulei, dacă vin vremuri grele.

Galerie foto