Zilele trecute, în toaleta sociologică Meta s-a desfășurat un mic experiment secret. Atât de secret, că și eu l-am aflat abia în timpul desfășurării. Mai exact, cât eram la pescuit acum ceva timp, mama a făcut câteva borcane cu gem de rubarbă artizanal, din tulpinile rămase prin grădină, iar eu am rugat-o să îmi facă poze în timpul „making of”, în ideea de a sonda ulterior opinia în adâncuri înfundată.

Din această mândrețe de cubulețe a ieșit un gem voinic, deloc arătos, dar la gust bengos. Multora complet necunoscut, dar eram pregătit pentru a răspunde la câteva zeci de comentarii cu icre și vomă, cel mult. Numai că Meta avea alte planuri pe servere in store for me și, din motive care mie îmi scapă în spațiul public, postarea cu farfuria de „comă” s-a ridicat la ceruri până a treia zi, după scripturile Python sau ce-or folosi angajații văii de silicoane. Nu pot spune că a devenit virală (poate dacă aș fi pus și o pisicuță lingând din farfurie, acum aș fi scris de pe un iaht), dar imaginea de mai jos a fost vizualizată de aproape 18.000 de ori și am primit peste 200 de comentarii. Pentru voi, obișnuiți cu cifrele cu multe zerouri, poate nu înseamnă mult, dar eu, un cârnat cu două ouă, aproape că am plesnit în maț de uimire.

A doua zi, ghinionul doamnei Parton a fost să se afle că a murit prima, înaintea marelui actor Tim Currywurst, și s-au activat imediat hienele mediatice (nu, serios, încetați să mai adulați persoane faimoase, care nici nu se sinchisesc să vă strivească nimicnicia voastră de furnicuță de asfaltul fierbinte, crezând că, dacă îi urmăriți renumele și cariera nepătată cu autoironie adevărată, something good will happen și, în rai, veți avea cocktailuri cu alcool fără limită, iar Santana vă va cânta la chitară. Cei care gândiți așa, aflați că voi sunteți, de fapt, ăia frustrați și invidioși pe realizările lor, iar ideea de a vă lega emoțional de un artist/politician/Parusan e păguboasă rău pentru celulele alea mici și cenușii. Mai degrabă, faceți din voi propriul mentor pentru propria persoană, nu luați alte attention whores ca modele și puneți-vă creierul la contribuție (și nu la aia bisericească)).

Încă ceva: feminismul (sau masculinismul, for that matter) nu este despre purtat colanți cu șnur între buci încă din clasa a VI-a la școală, având 100 de kg în viu, sau despre topuri mai scurte ca o palmă dată fraților Tate, nici despre cum să aplicăm filtre pe chip și corp pentru like-uri și bani, nici despre augmentări/cosmetizări exagerate, din care să răsune cu mai multă putere talentul vocal, în timp ce se dansează lasciv un twerk cinstit. Efectiv mi-e scârbă mie și jenă de câte anatomii expuse intenționat văd zilnic, de câte demufate cu crengi false la ochi ies pe stradă cu ochii în TikTok, țigara între buze și.. semaforul pe roșu.

Așadar, pe principiul răstălmăcit mai sus, vă spun întâi că n-am dormit de mult atât de bine ca astă-noapte, după ce am blocat vreo câteva zeci de tanțe non-umane, inclusiv 3-4 conturi de Fb ale unei doamne cu prolaps verbal, care m-a amenințat inclusiv că îmi va face reclamă. În rândul altor polițiste abjective ale internetului, am fost, de asemenea, catalogat drept homofob, sociopat, neica nimeni, jegul ăsta e cooking?!?, antifeminist (sau era antifeminost? ce mai contează, oricum e clar că ele nu iau pastilele potrivite), bou/vacă (incertitudine cauzată de poza mea de profil), cu ochi dați peste cap (temporar, din păcate) și exclamația: vai, dar cum am putut accepta un asemenea libidinos în sânul meu de prieteni neghiolbani (poate le-a tentat cârnatul și ouăle, n-aș ști să zic, cert este că m-am trezit și eu cu oameni în listă, fără să fiu notificat, deci Moș Crăciun există).

Pe măsură ce trecea timpul, tot mai multe non-urmăritoare flămânde au apărut la masă odihnite, iar la final, când m-am culcat și eu împreună cu nevasta, pe care am susținut-o mereu din toate pozițiile, indiferent de rol, cumulasem vreo 3.500 de vizualizări. Comentariile oricum erau oprite, am preferat să admir iminența furtunii ce-va-să-vie, dar așa-i mai place hâra lui Țuchi! Știu că social media împrăștie semințe de ură, dar nu mai da, doamne, ploaie, că ca anul ăsta, recolta de proști n-a fost niciodată mai mare.

Nu știu câtă coerență are pentru voi textul de mai sus, dar, indiferent că achiesați sau nu la principiile mele morale, dacă vă dă ghes inima, vă rog să vă exprimați cât mai civilizat, în caz contrar, a zbura, zburare, fără posibilitate ever de comentare.