Hellas, mi amor
Acum 4 ani am aruncat în mare, din largul portului Nikiti, de pe un kayak închiriat, o sticlă de vin Retsina, cu mesaj în engleză la interior, telefon de contact, adresă. Inclusiv mască de protecție nouă 😊. A doua zi, fratele meu a făcut același lucru, din alt punct al stațiunii, cu o altă sticlă de vin.
Tot în acel concediu am expediat de la oficiul poștal Hellenic Post mai multe cărți poștale, din aceeași stațiune, către bunici și către adresa mea de domiciliu din România.
Azi mi-a reamintit notița din calendar de acest lucru. Despre sticle sau cărți poștale, nicio veste. Or fi intrat în custodia Poștei Române.
Chiar și așa, iubesc Grecia în continuare și abia aștept să o revizitez, cândva.
De asemenea, ghiciți ce gem a fost întins cu nonșalanță pe felia reprezentativă.
Note to self: sunt cam cranky, pentru că mi-a fugit șlapul (n-am găsit papucii de apă cumpărați special pentru mers printre pietre alunecoase) și am călcat cu călcâiul pe o piatră ascuțită. Alternativa ar fi fost să dau cu capul de un bolovan care nu mi-ar fi mărit impozitele, doar mi-ar fi tumefiat craniul definitiv… Doare orice pas înainte, mai ales că-mi pleacă ficiorul de acasă, dar asta e, ne adaptăm, sau murim. Și, cum umorul nu moare niciodată, vă las pe voi să continuați cu expresia favorită.
Nici nu știu care serviciu poștal e mai lent, grec sau român, dar când vor sosi o să le păstrați ca pe relicve 😂. La punctul doi și cel mai important să știi că doare aproape fizic chiar și după niște ani (aici deja 8) când a plecat în primul an de facultate nu am putut să o însoțesc, au așteptat-o niște prieteni la aeroport și au dus-o în campus, nu am fost în parametri vreo trei luni dar eu sunt mamă și probabil simt monstruos separarea de copii. Ne vedem acasă de două ori pe an și se mai întâmplă și în diverse locuri dacă reușim să ne sincronizăm, tot doare dar știu că acolo unde este îi este bine și se poate dezvolta. Sus inima, dacă ei sunt fericiți atunci am făcut treabă bună.
Când, probabil never.
Inima sus, mintea deschisă și cruce cu limba-n gură. 🙂
Fata a zburat deja, băiatul mai are ceva studii de terminat. Sper să plece cât mai repede, deși nu voi mai fi tot atât de curajos. Om vedea, eu am plecat la 14 ani de acasă.
Eu sunt mai solitar, de fel, dar mi-e teamă de singurătatea casei, fără copii. La 14 ani, de capul tău, sau obligat de circumstanțe? Also, încerci un ghici și cu gemul ăla?
Fruit de la passion?
Nu crește în România, încă. Dar înțeapă, ca pasiunea.
Am iubit Grecia înainte să o vizitez. Acum o vizitez în fiecare an și o iubesc și mai mult. Până ajung acolo, mă amăgesc cu preparat diverse salate sau mâncăruri specifice.
Ca părinte, m-am autoeducat să trec peste orice disconfort personal pentru binele pe termen lung al fiică-mii. Ieri am fost la ea și ca de fiecare dată, plec de acolo cu bucuria în suflet și satisfacția că a meritat să strâng din dinți atâția ani.
Mă aventurez să zic că arată ca dulceața de pepene cu Kiwi.
Fata ta stă departe?
Arată cum zici tu, dar nu conține fructele menționate. One more try?
Fata mea stă la vreo 3 km de mine.
Aș fi încercat cu trandafiri (că ai zis că înțeapă) deși nu arată. Iar semințele alea nu știu. Jackfruit n-am mâncat, n-am văzut, dar cred că e singurul care mai are semințe asemănătoare.
Mi-ai dat șah mat.
3 km e aproape, eu mi-am adus părinții și socrii la 800 metri. 🙂
Dacă nu ghicește nimeni, mâine dezvălui denumirea fructelor banale, se găsesc peste tot prin România și nu numai.
Imi dau si eu cu parerea: smochine?
Al meu e plecat de 6 ani de acasa, dar cine e partenerul meu de Rockstadt in fiecare an? 🙂
Bine ca Brasovul e la jumatatea distantei dintre Bucuresti (unde sta el) si Sibiu (unde vine cand vine acasa)
Si ca sa indulcesc putin amareala plecarii, stii ca revederile sunt inversul despartirii 🙂
Nu sunt smochine, dar la Sibiu sunt prin toate grădinile bace de-astea. Dacă e să calculez jumătatea distanței pt. băiatul cel mare, ar trebui să mă duc undeva prin Austria. Încă nu-mi vine să cred că chiar va pleca atât de departe și de scump și că am fost de acord cu asta. :).
Sibiul va rămâne mereu un oraș de suflet datorită celor 4 ani petrecuți în facultate, mă abat cu plăcere de pe autostradă, când am timp dinspre/spre Arad.
Prin toate curtile se gasesc rozinchine, dar nu au seminte asa de multe ca in poza.
Ma dau batut si astept rezolvarea de la tine 🙂
Nici rozinchine nu-s.
Macese sau mure.
Nope
rosii
Seamănă foarte mult, dar dulceața de roșii parcă se face din… gogonele.
agrise, dar nu sunt chiar pe toate drumurile
S-a strigat: Bingo! Pe drumurile mele, sunt. Gem de agrișe e. Takes a connoiseur to know one.
Felicitări, Vlad!
N-am văzut sau gustat vreodată gem de agrișe deși fructe mănânc de câte ori am ocazia.
Nu eram deloc sigur, a fost o incercare norocoasa.
Agrisele se fac mai greu in sud, mai chinuit, iar gemul iese mai dens, mai inchis.
Kron, stii ca nu sunt concursoman. 🙂
Dacă i se potriveşte tricoul XL şi culoarea, poate participă şi la giveaway-ul de luna asta… Mama e artizana gemului, a făcut şi din coacăze negre: acrişoare ambele, mai apetisant cel de coacăze negre.