Pe cât de mult iubesc mezelurile de calitate și încerc să mă și să le țin departe de gura nevestei😜, pe atât de mult urăsc țiplele astea în care vin mezelurile feliate. Niciodată nu se dezlipesc cum trebuie, indiferent dacă trag din colțul indicat sau nu. Ferească sfântul să fiu ud sau mai unsuros pe degete, că nici nu are rost să mai încerc. Nu există situație în care să nu mă enervez și să nu apelez până la urmă la cuțit, doar că, uneori, nici cuțitul nu îl bag cum trebuie, și rezultatul este cel de mai jos. Harakiri, nu alta. 

Așa. M-am răcorit puțin, dar tot mi-era fomică, așa că i-am făcut de hac pieptului de porc „cotto” și asezonatto la friteuza mea ninjaloaie, timp de 5 minute pe treapta de crocănțeală maximă. Nu e un bacon per se, dar nu e deloc sărat, iar asta mi-e îmi place. Să mai zic ce gust intens de șorici pârlit are, ca urechea de porc din Ignat ul copilăriei? Nu zic, nu vreau să vă fac poftă. 

L-am bucățit rapid și, între timp, dacă tot era încins airfryerul, am rumenit două felii de pâine, de le-au mers fulgii de cartofi. 

Nu puteam să ratez ocazia de a freca 2 căței de usturoi pe pâinea fierbinte. Apoi, tot ca în copilărie, am întins un strat consistent de pateu de porc comercial (ficat 45%. Aș putea să îmi fac și singur pateu de casă, că am destulă gușă la purtător, și cred că o să și fac, rămâneți pe frecvență), am presărat bucățile de șunculiță și am garnisit farfuria cu niște castravete. Au ieșit un fel de bruschette românești. Mi-au ajuns pe toate măselele, pentru că, poate am mai spus-o, dar după incidentul de aici mestec mai mult cu 10 secunde decât o făceam. 

Aș vrea eu să fie reclamă plătită pe ascuns, dar nu e. Mănânc din plăcere convingătoare multe specialități din gama asta. Na, că sunt, totuși, patriot și am nu doar draci pe România, ci și drag de România.

Să știți că dacă vă plouă în gură și vă puneți pe gătit, imgur e gratis în continuare. Nici eu nu vă cer bani, ca să îmi arătați măiestria în bucătărie. Doar o bucățică din timpul vostru prețios.