Cum să nu. Am și d-alea, păi n-am eu de toate? M-am declanșat la comentariul ăsta. Cred că e ca în cazul tinitusului, pe care l-am auzit prima dată în liniștea serii, la marginea mării, vara trecută. Eram singur pe șezlong cu gândurile mele, priveam cu nesaț apusul de un roșu burgundy albinos, s-au oprit pentru câteva secunde din chirăit cicadele alea blestemate și atunci s-a manifestat pentru prima dată țiuitul. Moamă, pe o frecvență de fluier pentru câini! Mi-am desfundat urechile, mi-am ținut respirația. Am fluierat a pagubă. Noroc că a scârțâit nisipul sub șezlong și m-a distras, dar n-am scăpat. În timpul zilei, uit de el. Din fericire. Doar seara, la culcare, îmi aduc aminte (parcă intenționat) că e acolo, ca un Jiminy Cricket.

Nu v-am zis de obsesia lucrurilor aranjate geometric. Nu suport să văd un tablou ușor într-o parte, frigiderul trebuie să fie la distanță egală de perete, ușa nu poate rămâne întredeschisă, fie o apropii complet, fie o deschid complet. Odată am dat 4 găuri ca să montez un raft la perfecțiune. Seara la nouă.

Inbox cu mesaje vechi? Nu și la mine. Outlookul trebuie să fie gol, niciun mesaj la vedere. Folderul de „White Trash”, la fel. Le mut în alte foldere, le împart pe căprării ascunse, le șterg, deși știu că poate îmi vor trebui curând, dar inboxul principal trebuie să fie gol.

Culmea, hainele pe sfoară le pun cum dă domnul, dar ferească sfântul să nu fie aranjate tricourile în dulap, toate în același mod. Vă zic, am un teanc de carduri de fidelitate pe care nu mă îndur să le arunc, deși nici nu mai sunt valabile (hoardingul în acțiune). Nu le prind cu elastic (pentru că sunt pățit, se coace elasticul și cu timpul se rupe/lipește și nu-mi place), deci automat dreptunghiul lor perfect își schimbă ușor forma. Primul lucru când deschid noptiera, care mai mult să închisă, e să le aranjez la loc și să închid ușor de tot sertarul, să nu tulbur ordinea mondială. 

Nu-mi mai vin în minte altele acum, dar cu siguranță le voi recunoaște dacă mi le spuneți pe ale voastre. Start comentarii în 3, 2, 1!