Bleah sau yeah? Zilele trecute am văzut pe Food Network o doamnă, lady chef, cum le place să li se spună, care a gătit un ramyan, adică o supă coreeană cu tăieței instant. Subliniez și eu, pentru că și ea a făcut la fel, că nu este un ramen japonez, deși, la cum arată, sigur au un punct de plecare comun, undeva pe teritoriul Asiei. Doar că ramenul se fierbe mai mult și se folosesc ingrediente proaspete, pe când ramyanul e gândit ca mâncare rapidă.

Eu mai arunc uneori câte un ochi pe rafturile cu produse asiatice instant, și niciodată nu mă înduplec să cumpăr, pentru că sunt pline de chimicale și conservanți. În plus, îmi displace și ideea est-europeană a supelor la plic, al cărui conținut doar se toarnă într-un pahar cu apă fierbinte și gata e supa, un produs foarte popular mai ales printre piețari, în sezonul rece. Cam cum e și cazul cuburilor instant cu diverse arome, extrem de promovate în anii ’90, dacă mai țineți minte isteria cu inima roșie pusă în geam, doar-doar vede caravana Maggie.

Tocmai de aceea, când văd bucătari care aleg astfel de scurtături în bucătărie, nu doar că mă îngrozesc, dar renunț să îi mai urmăresc. Și sunt oameni cu stele în piept, ai crede că nu se dedau la așa ceva.

Interesant este că tocmai mi-am dat seama că eu nu am prea postat aici ciorbe sau supe. Pe de o parte, pentru că nu prea fac așa ceva, pe de altă parte, pentru că mi se pare că numărul de combinații este destul de restrâns și lumea deja le știe pe toate.

Totuși, de dimineață, în pauzele episoadelor cu pisicile din rai și din iad ale lui Jackson Galaxy, „Cat Daddy”, la care m-am uitat vreo 3 ore, începând cu ora 06:00 (știu, e sâmbătă, dar ceasul meu biologic nu știe asta), am trebăluit rapid în bucătărie, pregătind o ciorbă țărănească cu carne de pasăre.

După moartea planificată pentru toamna asta, găina, pe numele ei aviar Bubulina, și-a donat tot corpul în scop pur gastronomic. Cap, gât, picioare, etc. au ajuns în oala mea, dând gust ciorbei mele, încât nu a fost nevoie nici de călit legumele, nici de smântână.

Adică efectiv am spart tiparele culinare și am fiert varza, morcovul, ceapa, prazul și usturoiul, în proporții variabile, în zeama în care fiersesem anterior carnea, apoi am adăugat câte o conservă de mazăre și de fasole roșie, iar la final am pus carnea făcută franjuri și am asezonat cu sare și piper, precum și cu puțin oțet din mere. Vorbărie multă pentru ceva atât de banal, și totuși, extrem de simplu și gustos. Nu degeaba se spune că găina bătrână face ciorba bună.

Atenție: imagine cu potențial impact psihologic! 🐔