Știu de ce revin
Și vreau să vă spun și vouă. Pentru această priveliște:
Și pentru apa termală care îmi îmbălsămează sufletul, îmi alină scârțâieturile și îmi pansează durerile de spate. Merită întotdeauna să mă trezesc la 01:30 noaptea, să scap din mână ceva în parcare (de data asta a fost un ceainic de sticlă, care s-a făcut țăndări cu un zgomot asurzitor), să conduc 6,5 ore, ca să pot ajunge la ora deschiderii, când niciun corp bătrân nu a întinat încă prin imersie acest minunat bazin.
Mai bine nu pot explica în cuvinte, dar, de câte ori ajung aici, mă simt mai norocos ca un fost președinte. Am gardă de corp care îmi veghează orice mișcare prin apă, zdrăngănitul și mirosul oalelor de la diferitele terase mă cheamă subtil la masă, indiferent de fusul orar, dar fără să îmi tulbure în mod agresiv nările, iar saunele încinse îmi încălzesc iarna inima înfrigurată: de la -20 grade la 90 grade.
Bonus: în perioada asta, e plin de alune căzute, de care nimeni nu se sinchisește, așa că iau câteva și le duc veverițelor de acasă.
Voi aveți un astfel de loc, care vă face să reveniți tot la 3-4 luni, sau preferați mereu să descoperiți ceva nou, deși e posibil să nu vă placă? Totodată, am mai întrebat și cu altă ocazie dacă mai sunt printre noi fani de ape fierbinți/sărate sau, în combinație cu sauna finlandeză, de dușuri reci ca gheața.
Acuma, la modul cel mai serios, dacă vreau să mă răcoresc după 20 de minute de leșin termic, în loc de un duș scoțian pot la fel de bine să mă uit ce taxe a mai optimizat guvernul și mi se închid porii portofelului de piele.
Apropo de el și de răcirea relațiilor financiare cu statul: cred că sunt singurul care are portofel cu arici, nu cu scai: ori de câte ori vreau să îl deschid ca să plătesc cu bani lichizi, mă înțep în degete și banii mi se scurg printre mâini.
Nu aș putea să spun că sunt mare fan ape (de orice fel), dar în același timp mă simt bine când dau de una. Îmi place să descopăr locuri noi și caut întotdeauna ca hotelul să aibă și piscină. Dar asta și pentru că băieții mei sunt mari fani ape. Așa am intrat și eu în schema asta și mă relaxează timpul petrecut pe la vreo piscină.
Pe mine marea mă relaxează și mă încarcă cu energie. Am avut un loc la care mă întorceam la câteva luni, dar nu mai e. Mă întorc acolo în speranța că mai găsesc rămășițe din ce a fost odată.
Și marea îmi place la nebunie, acolo am devenit cuplu cu soția, n-am cum să nu o iubesc. Dar o cam evit ca destinație pe asta neagră a noastră.
Ești la fel de îndemânatic ca mine, tocmai ce mi-a scăpat alaltăieri un borcan(700 g) de iaurt din mână pe gresie. Mai spun ce s-a întâmplat?
Eu cumpăr lapte și-mi fac iaurt.
Mamăă! Mierea e mișto pe gresie, tot la borcan mare.
S-a zis Gyula? Am castigat? Care e premiul?
Stai, stai! Ai fost la Gyula și abia acum zici? Și îți mai și place?😁
N-am ajuns, dar am vrut. Prea departe.
Doar am avut un deja vu spre vecu. Sa-i spunem sindromul calatorului inchipuit.
E tot mai aproape. După ce autostrăzile Sibiu – Făgăraș și Comarnic – Brașov vor fi gata, atunci să te ții.