Roumânia, stat eșuat
Încă un preot, al câtelea, oare, a abuzat sexual copii. Dar voi lăsați copiii să meargă la Iisus și veniți apoi de luați lumină direct de la contorul de păcate! Nu, serios, România e prinsă în capcana religiei și buzele mult prea multor oameni freamătă în biserici ca vaca în grajd, când își primește tainul de fân.
Încă un șofer „profesionist” provoacă un accident mortal, pentru că se uita la telefonul mobil, în loc să fie atent la drum. Iar microbuzul era supraîncărcat, doar n-o să facă firma profit cu două microbuze goale pe un sfert! Ce bou eram în adolescență, când făceam naveta la ora 5 dimineața spre spitalul de endocrinologie din castro Dewa, și preferam să stau în picioare ca o sardea sadea, ținându-mă aplecat ba de pereți, ba de buzunarul cu portofel. Și trebuia să mai și țin banii pregătiți, uneori în dinți, ca să-i pasez către șofer, în timp ce acesta conducea și îi număra, numai să nu fiu nevoit să aștept următorul maxi-taxi. Eram mai idiot ca copilu’ lu’ Oscar din reclamă.
Săptămâna asta, în unele unități de învățământ s-a făcut un fel de școală altfel, dar elevii din cel puțin 2 colegii de top din oraș (probabil mai sunt și altele, dar eu, personal, știu doar de astea) nu s-au dus deloc la școală, nu au plecat în nicio excursie și nu au făcut nicio activitate whatsoever. Pe unii, Otopeniul i-a așteptat cu brațele deschise, fără să li se ceară socoteală ce caută pe aeroport în loc să fie la școală. România educată: să ph*tă, să bea și să se prefacă.
Elevii unei clase de gimnaziu merg, totuși, într-o vizită la o fabrică, iar diriginta, care s-a dat peste cap ca să organizeze altfel de activități, în timp ce părinții bombăneau pe grup, până când au fost chemați la ședință, moment în care s-a așternut liniștea, urcă pe o scară, însoțită de un angajat responsabil, pentru a se face mai bine auzită în vacarmul pubertin. Deodată, din rândul îngerașilor de copii se aude o voce ca o apă cristalină: coaie, ce fain ar fi să cadă diriga, ca să scăpăm de ea!
După cum vedeți, ne merităm conducătorii pe care îi avem, vecinii pe care îi avem și copiii pe care îi aveți. Oricum, habar nu am și nici nu vreau să știu cine sunt miniștrii finali ai noului cabinet, mi-e scârbă de tot ce se întâmplă. Urmează, cu siguranță, majorări de taxe (și nu mă refer doar la dublarea taxelor pe apartamentele care au balcoanele închise), imixtiuni în pilonul 2 de pensii, că tot vorbeam aici de ele, plus că mi-e teamă de o redesenare a granițelor din vecini în defavoarea noastră. It can get better or wars.
Între timp ăsta, persoana de care vă ziceam că se stinge de pe picioare în metastază a fost deja vizitată de necunoscuți, care s-au oferit cu zâmbete perfide să aibă grijă de ea, în schimbul apartamentului. Aici Radio România, Stat Eșuat!
Am senzația că în grădina maicii domnului majoritatea cetățenilor sunt lobotomizați.
Nu doar în grădină.
Din păcate da.
Imi propun in fiecare zi sa nu mai citesc stirile din tara, si totusi o fac, in fiecare zi. Si o iau iara de la capat, pentru ca imi creste tensiunea citind (pe alese) stirile. Si ma felicit in fiecare zi pentru decizia pe care am luat-o la „batranete” (ca nu-s chiar tanara) de a pleca. Si nu regret nimic. Si nici aici nu curge lapte si miere. Dar senzatia ca nu mai esti „calcat pe cap” este priceless! Nu judec, e doar experienta mea. Fara diacritice de data asta, sa ma scuzati… 🙂
Îți mulțumesc pentru comentariu, ai toată admirația mea. Aș vrea să fac un astfel de pas, sper nu prea târziu. De-aia îmi și îndemn copiii să plece. Nu trebuie scuze pentru diacritice, în niciun caz.
Nu e usor, nu e nici greu, vorba cantecului :)) Mi-am indemnat copilul sa plece de cand era in clasa intai. M-as intoarce in Romania? Nu. Daca n-ar fi mama si frate-miu, n-as cauta bilet de avion spre Bucuresti. Am 55 de ani, nu sunt un copil, am trait din plin comunismul si „perioada de tranzitie”. De la atata tranzitie cred ca mi se trage :))) Cum am mai spus, nici aici nu curge lapte si miere, dar daca muncesti si iti vezi de treaba, si incerci sa te integrezi, lucrurile bune sunt mult mai multe decat cele mai putin bune, cel putin din experienta mea, si ca sa ma exprim cat mai frumos. 🙂 Multumesc pentru admiratie!
Multă, multă sănătate! Nu știu cum te-ai descurcat cu limba, mi se pare mai scârboasă ca germana. Acum m-ai făcut să fredonez Holograf…
Still learning. Sincer, dupa 2 ani mi se pare mai „dulce” neerlandeza decat germana. Dar poate fi din cauza ca o aud in fiecare zi. Mie-mi place muzica, asa ca daca te-am facut sa fredonezi ceva, orice, ma bucur. Muzica e bucurie 🙂
Am întrat doar sa subscriu la ce zicea Ana😘
La ora aia? 😁
Am ras cu zgomot!