Nu bătaia mea, desigur. De aia nici n-am știut, pentru că se pare că am leșinat după ce fratele meu drag mi-a aplicat un rever demn de o finală la Wimbledon cu jucăria mea de plastic favorită: o broască țestoasă cu o bilă dungată în interior. Și plasticul nu era bio, ca acum. Nu, nene, era gros, greu și dur. 

Până pe la 14 ani, nu mi-a suflat o vorbuliță. A recunoscut senin ca o noapte geroasă, într-o seară, după ce l-am învins la tenis de masă pe masa din sufragerie. Prin abandon, deoarece mi-a fugit paleta din mână fix între ochi și mai că i s-a înfipt în frunte. Se pare că băuse multă brânzică din pastile de calciu, că nu i s-a crăpat țeasta. Ba chiar parcă i-a părut bine, pentru că mi-a zis chiorâș de durere, ca un proaspăt adult în vârstă de 18 ani: lasă, suntem chit. Ce chit? Cum adică? Și mi-a povestit că îl enervam pentru că făceam zgomot cu broasca vieții când el voia să învețe pentru teză. Mda, așa se explică de ce mă durea creștetul capului după ce m-am trezit din ațipeala aia bruscă. 

Dar nu despre bătaia asta vreau să îmi răcesc gura de pomană, ci despre prima  bătaie dintre frați, la care am asistat, de ce să nu recunosc, cu plăcere. Dacă aș fi avut porumb de floricele, aș fi împărțit bilete de intrare prietenilor. Ei, apropiați ca vârstă, se mai ciondăneau și se mai încăierau, ca frații. Erau anii ’90, cu mineriada trăită intens la televizor. Așa cum acum violența din jocurile video duce la violență adolescentină, așa și violența văzută la TV la acea vreme a generat comportamente bătăioase. Modelul educațional la modă a avut și el o contribuție majoră.

În fine. Mai știți trusele de traforaj cu care executam de voie, de nevoie diverse lucrări artistice? Eh, trusele astea aveau câte un burghiu manual, pentru a putea găuri placajul. Așa. Dar oare ați avut prin casă seturi de pahare îmbrăcate în tablă antichizată, venite la pachet cu tăviță tot din tablă antichizată? Ai mei aveau două seturi, primite cadou de nuntă, moda anilor ’70. 

Scandalul dintre frații mei a pornit de la un fleac, cine să controleze telecomanda. Întâi s-au împins pe canapea, apoi s-au păruit discret, apoi au căzut încleștați pe covor, cu unghii înfipte în față și cu codițe trase la extrem, însoțite de zgomotele specifice. La un moment dat, în plină luptă stil Călugăreni, frate-mio a înșfăcat o tăvița de-aia de tablă și, chestia fiind ascuțită, i s-a înfipt lui soră-mea în dosul palmei, pe când ea lovea haotic. Soră-mea, de durere, a pus și ea mâna pe ce a găsit la îndemână: burghiul din trusa de traforaj. Pe care și ea l-a înfipt în antebrațul lui. Mă rog, doar vârful detașabil. Tom și Jerry, ce mai. 

Eu eram entertained ca un spectator în arena gladiatorilor. Eram și obișnuit cu sângele, la câte zdrelituri și zgârieturi am suferit prin șantiere nepăzite și pe terenuri de sport cu zgură. Soră-mea nu era așa de obișnuită, era o domnișoară mai finuță. În clipa în care rana a început să împroaște sânge în toate părțile, s-a făcut albă ca varul (varul, dragi copii și tineri născuți mai târziu decât au sperat părinții voștri, este substanța aia lichidă cu care se zugrăveau pe timpuri pereții, de nonculoare albă, soră cu huma și verișoară îndepărtată a vopselei lavabile) și a leșinat. Și nici măcar nu era rana ei, căci tăvița nimerise între două falange nevascularizate prea puternic. Sângele curgea din antebrațul lui frate-miu. Noroc că și-a revenit rapid din leșin, după ce m-am îndurat să o stropesc cu puțin suc de pere de la European Drinks.

Cert este că așa cum a început, așa brusc s-a și terminat bătălia sexelor. Cum spirtul Mona curăța orice rană, s-au oblojit și pansat reciproc așa cum au știut și m-au constrâns să păstrez secretul, sub amenințarea că îmi vor distruge colecția de cutii de chibrituri Gherla cu fluturi și roboțelul confecționat din pachete de țigări Marlboro. Timpul vindecă rănile, dar amintirea încăierării lor mi-a rămas vie în minte și sunt recunoscător că ai mei copii acum doar se înjură respectuos și nu apelează la pumni. Semn că i-am crescut relativ bine. 

Din motive de politică antiviolență, mă rezum la portretizarea conflictului sub forma unui simplu episod de ceartă, fără escaladare fizică. Se pare că până și pisica inclusă gratuit de Gemini era obișnuită cu ciondăneli de-astea :).