Mai pe românește spus, crumble apple pie. Rețeta de azi e gândită pentru iubitorii de plăcinte și de mere, în forme și umpluturi diverse, dar eu m-am rezumat la vechea tavă rotundă cu fund detașabil de care aș avea nevoie uneori, când nu încap în spații înguste. Noroc că e încă închisă strada Sforii.

Totul e făcut din capul propriu, azi chiar nu am cântărit nimic, am estimat din ochi. Se pare că încă văd bine, pentru că mi-a ieșit o mândrețe numai bună de împerecheat cu înghețată sau frișcă de vanilie, dar nu am mai avut bani și pentru acest accesoriu caloric.

Pentru aluat am mărunțit cu vârfurile degetelor o jumătate de pachet de unt cu 100 grame de făină. Nu mai dau marca, pentru că nu m-a sunat nimeni de la Lidl, dar e plin de albastru pe ambalaj și scrie 82%. Pe pachetul de unt, pentru că pe făină scria Făină albă pentru cozonac. Apoi am râșnițat puțină sare, am adăugat câteva linguri de iaurt 2%, 100 ml de apă, 2 ouă întregi și apoi am omogenizat cu încă niște făină sitată. Asta se întâmpla aseară, când aici ploua cu găleata de aripioare, deci nimic interesant. La final am împărțit aluatul în două dreptunghiuri: o jumătate am pus-o la congelator, cealaltă, la frigider până azi-dimineață.

Când ceasul a bătut ora 10:00, am mărunțit niște biscuiți cu cocos, zahăr și scorțisoară, apoi am ras merele cu tot cu coajă, le-am amestecat cu biscuiții și am stors 2 limete întregi peste umplutură. Degeaba, tot au oxidat rapid. Asta e, spectacolul trebuie să continue. 

Am scos din congelator aluatul bocnă, ca să se mai obișnuiască cu ideea că îl voi distruge prin frecare.

Am întins cumva aluatul sfărâmicios și l-am mulat pe tavă, cu chiu, fără vai, că nu am 5 ani. Nu am tapetat tava cu nimic, nici măcar cu foaie de copt, pentru că e foame de bani, băieți. Apoi pac! rapid cu umplutura, ca să nu-mi cadă marginile.

Am dat pe răzătoare aluatul scos de la congelator și am format practic a doua foaie de plăcintă. Dacă sunteți la fel de buni ca mine, ar trebui să arate cam așa:

Mai mult ce vreți de la mine? E la mintea cocoșului că trebuia preîncălzit cuptorul la o temperatură decentă, deci acum „băga-ți” la cuptor la 180 de grade timp de 50 de minute. Dacă preferați o plăcintă rumenă la față, puteți crește la 200 de grade în ultimele 10 minute, dar fiți cu ochii pe cuptor ca pe știrile cu explozia din Görlitz. Eu am vrut să nu-mi mai fie foame, deci n-am așteptat și am scos-o la începutul schimbării la față. Nasul vă va spune oricum că e gata.

15 minute cât am mai băut un espresso mic s-a mai răcit olecuțî, apoi am tăiat-o. Felia asta:

U, mami! Ce bună a ieșit! Onctuozitate pe cerul gurii, se topește pe limbă și alte texte de marketing. Nu se topește nimic, bă! Dar e plăsmuită de mine și asta e ce contează. Savurați clipa, că mâine nu mai e. Nici până diseară nu rezistă, de fapt.