Nu gătesc, doar pregătesc
Zilele astea, din motive lesne de înțeles, am mâncat numai răcituri sau cel mult chestii încălzibile la microunde. Nu piftii, ci mâncare rece sau cel mult niște ouă de prepeliță fierte rapid. Am vrut să fac o supă de roșii, dar am nimerit unele mai ciotoroase ca zgripțuroica care le vindea, așa că am renunțat și m-am reprofilat pe ce știam că se cere. Doar am mai alternat cantitățile și brandul de brânzici italienești recoapte. La fel și la jeleul de căpșune: cele din grădină s-au împuținat îngrijorător, așa că am apelat la niște cireșe zemoase, externalizate din piață. Practic nu există o rețetă nouă, pentru că am mai tot făcut cheesecake, cu cât mai puțin zahăr adăugat posibil.
Așadar, fără further ado, vă prezint al țșpelea cheesecake la rece, denumit artistic Ochiul lui Sauron. Din 4 cutii de ricotta, 200 ml de frișcă, coajă și zeamă de jumătate de lămâie ecologically speaking, având la bază biscuiți de Ikea cu ghimbir deloc indicați pentru așa ceva, pentru că se înmoaie prea tare. Jeleu, după cum am spus tot eu, dar e practic un piure de căpșune cu cireșe bine blendate cu puțin zahăr pudră și întărit în structură cu prafuri de la mama Germanie cu sediul în Curtea de Argeș.
Nu că sunt eu bun la rime împerecheate, dar parcă ar merge savurat pe toropeală, lângă un pahar de … frappeală, pe malul mării, în pielea goală. O parte din minunăție nu mi-a revenit doar mie, am rugat un livrator minor să ducă și la nepoata ieri-menționată, care s-a săturat de câtă carte a mâncat pe pâinea aia bună coaptă de maică-sa. Dacă eu i-am apreciat munca, sper că și ea a apreciat-o pe a mea.
Ce voiam să vă mai întreb: jeleul din piure de fructe poate fi considerat supă? Știți voi, eu încă urmez în linii directoare mari dieta sumo autoinventată: azi da, 5 zile, ba, apoi iar pauză, și tot așa.
Păi, jeleul din piure de fructe e un fel de supă cremă,nu? 🤪
@Anca, la asta mă gândeam și eu. Totuși, cum s-au făcut dovleceii în prostie și s-a mai răcorit afară, aseară am scufundat câțiva în zeamă de ceapă verde și pulpă de roșie și a ieșit o tocană-cremă de regim. Nu renunț eu așa ușor, am experiență de o viață cu dietele.
Arată bine cizcheicul👌
Cizcheic a la șeic. Cred că devine signature dishul meu 🙂
Eu am făcut dovlecei umpluți cu ei înșiși.
Dar m-ai înnebunit cu cheesecake-ul! Trebuie să mă mobilizez și eu că am luat o mulțime de fructe.
@Anouk E mult prea ușor de făcut și mult prea ușor de savurat. „Âmi pare rău la doamna”. Vreo 4 dovlecei grăsuți au ajuns în congelator, cuburi, pentru că vin alții din urmă, din ce îmi spune soacra. Și a plantat doar 2 tufe, special pt. mine 🙂
Doar dovlecei umpluți cu dovlecei, fără pătrunjel, roșie sau ceva consistent/carnitină animală?
Compoziția are, desigur condimente și ierburi, dar rețeta o păstrez pentru când voi avea eu cârciuma mea.
Nu, nu are roșii sau carne. Dar nu știi ce are atunci când o mănânci. 😉
Stai, stai, vrei cârciumă? Asta e chiar interesant! Dacă e să fie în viitorul apropiat sau nu, eu îți urez de pe acum succes. M-aș bucura să ți se îndeplinească dorința!
Mi-a plăcut de mică să stau în bucătărie și să urmăresc cum pregăteau adulții diverse chestii de mâncare.
Mamei nu-i plăcea să aibă pe nimeni prin preajmă când gătea. Mă făceam mică într-un colț de bucătărie cu promisiunea că nu suflu, dar să mă lase să rămân. Anticipam ce nevoi are și săream să scot vreum vas sau vreun ingredient înainte să-l ceară. S-a obișnuit cu mine acolo și m-a avansat la gradul de asistent. În curând m-a lăsat singură, să pregătesc diverse dulciuri când primea musafiri. Nu primeam niciodată explicații despre ce înseamnă cantitățile de tip ”un vârf de cuțit” sau ”un praf de sare”. Am greșit, m-a certat și am fost atentă să-mi traduc singură.
Când a plecat cu tata într-o excursie deziua lui, am hotărât că îi aștept cu un tort. Mi-a explicat pe scurt cum să fac o rețetă simplă. Am greșit, am cumpărat din banii mei un blat de tort, l-am tăiat în formă de inimă și l-am umplut și acoperit cu crema care îmi ieșise genial.
Când am ajuns la casa mea mi-a plăcut să primesc musafiri și să pregătesc pentru fiecare ce știam că le place. Și acum gătesc diverse feluri de mâncare în stilui diferite, după cum își dorește sau îi place fiecărui om care stă la masa mea.
Când am administrat un apartament pe Airbnb, îmi așteptam întotdeauna oaspeții cu brioșe sau alte prăjituri.
Ideea de a avea o casă deschisă în care să ofer ce mă pricep să fac a venit cumva natural. Deocamdată e la nivel de idee, un început de plan de business și sper să-mi adun puterile și într-o zi să devină realitate.
@Anouk Și mai spui că nu ai talent la scris, dar în câteva rânduri, ai surprins esențialul vieții tale. Și al vieții mele, tot cam așa și eu am început să trebăluiesc prin bucătărie, pornind de la linsul bolurilor de cremă.
Dacă nu sunt prea indiscret, cu ce te ocupi acum? Nu de alta, dar pare că te pricepi mult mai bine în bucătărie ca mine.
Am început cu lucrat în rafinărie. Apoi vreo 20 ani am lucrat pe șantier în construcții. Am schimbat și am lucrat 3 ani într-un laborator de analize de mediu și apoi la o firmă de proiectare.
Acum, deși nu credeam vreodată că am să pot face asta, lucrez în departamentul IT al unei firme care administrează o rețea de restaurante. Și culmea e că am început să mă și pricep.
Aplauzele mele zgomotoase, stând în picioare, sunt insuficiente, dar ai toată aprecierea mea. Și mai și jinduiești la un restaurant propriu. Dacă nici asta nu înseamnă să fii multilateral dezvoltată și versatilă, apăi nu știu ce înseamnă. Pentru mine, cu același job de un sfert de secol, ești un adevărat exemplu și sunt onorat că îmi citești umilele texte.
Eeee, ești prea amabil!
De mică mi-a plăcut cum tata știa lucruri diverse și mi-am dorit să fiu și eu așa. Așa că fără să excelez vreodată la școală, am învățat orice cu plăcere. Și consider că încă mai sunt multe de învățat și experimentat.