Eu sunt de vină. Ca un om gospodar care vara își face spriț (notă rectificativă: beau alcool din an în paștele musulman) și iarna blog, n-am recunoscut simptomele la timp. 

La început o fi fost doar o prelingere anticipată. Hâța-hâța, mașinuța, vezi că picură vulvuța. I had been warned. Am dat seen la stropii de apă de sub ea și am preferat să amestec tacticos aspartamul în cafeaua neagră, gândindu-mă că e de la scame. You know, așa cum eu am scame în buric, și la ele se pot strânge. 

Strike 2: după un mic-dejun centrifrugal, zic să dau de mâncare pisicii. Eu nu fac asta mai niciodată, by the way. O strig: Puggy! Păghiuța! Peghilina! Fetitcha! De obicei, când ajung la fetitcha, îi văd pantalonii pufoși cum apar din neant, unduindu-se grațios. De data asta, nicio fetiță pe centură. 

Sună interfonul. Cineeee-i? Poliția sau musafirii? Era o voce cunoscută, adminul, om mai în vârstă, deci nu prea de treabă, când era de măturat: 

– Vecine, vecine, sunteți proști…acasă? 

– Nu, fac eu pe amuzantul inițial. Da, normal nu sunt, dar sunt acasă. 

– No, vezi că-ți curge apă din balcon. 

– Nu e panică, domnu’ Administrescu, că vecina de sub mine oricum nu mai e sub mine, răspund eu, hâtru. 

Să verific, totuși, poate găsesc și pisica. Am găsit-o după zgomot. Ghiciți cine se răcorea în balcon, în piscina infinity cu arteziană și spumă ca în transmisiile televizate de la Băile Felix? Exact. Pisica mea tasmaniană. 

Iar mașina de spălat 

Exhibit A

(care e instalată în balcon, că n-am vrut să am vasul de WC lipit de ea, nici nu e deontologic) bulbonea pe la evacuare ca un canal după o ploaie de vară. Înfundat cu șervețele demachiante ale unei cântărețe no-name membră AA. Șervețelele, nu cântăreața.

O strig pe nevastă-mea: oprește, femeie, apa, oprește, că mă scufund! M-a auzit prin părți, că avea căștile pe cap. Cu riscul de a mă electrocuta de bună voie și nesilit de nimeni, am scos ștecărul din priză și s-a lăsat liniștea: pic, pic, pic, bătea apa în pervaze până la parter. Pisica era în continuare fascinată, netulburată și mai sus de pernuțe în apă. Eu, în maiou, m-am apucat de genuflexiuni cu un făraș într-o mână și cu telefonul în cealaltă, să sun la salvare, adică la nevastă-mea. Ce vrei, mă? Eu, bună pace, hai puțin până încoace. 

Așa că, împreună la bine și la rău, am asanat balconul cum am putut noi mai bine. Noroc cu blocurile astea comuniste din prefabricate impermeabilizate ca pietrișul, că până seara s-a scurs toată apa și s-a uscat în mare parte. De fapt, care fu’ buba: de la atâta centrifugare umanum est, furtunul de evacuare 

Exhibit B. Sursa: okazii.ro 

ieșise complet și făcea spume la gură ca un începător în ale flyboardingului. 

Va urma si strike 3: Whirlpool, you’re out…