Când credeați că românii sunt singurii (cu pensionari) speciali de pe planetă, vă dau un exemplu de vechi proverb irlandez, care se potrivește mănușă cu articolul de mai jos: „Sănătatea este mai bună decât bogăția.” Bine, au și irlandezii țeparii lor, acoperiți de lege. Dar au și destui oameni fără educație financiară, pentru că vorbim despre țara în care, conform folclorului, spiridușii ăia îmbrăcați în verde nu doar de ziua Sfântului Patrick își îngroapă averea în oale de lut pline cu galbeni, la capătul unui curcubeu.

Într-un exemplu de așa nu, se spune că o pensionară de 72 de ani din Irlanda ar fi primit acum un sfert de secol o ofertă de credit de 130.000 de euro, deși ea avea nevoie de doar 30.000 de euro. Îmi este peste puterile mele de comprehensiune de ce-ai accepta în primul rând o sumă de peste 4x nevoile tale, la o vârstă destul de înaintată chiar și pentru o țară ca Irlanda, unde speranța de viață nu depășește 83 de ani (Spre comparație, România se laudă cu o speranță la o viață mai bună de circa 76 de ani.) În fine.

Ce credeți că a făcut doamna pensionară irlandeză, când s-a văzut cu banii? Ceva ce n-ar face orice pensionar român, care i-ar dosi într-o saltea sau într-o cutie de pantofi, pe post de șanuri. După ce a dansat, probabil, urmărind un spectacol Lord of The Dance cu Michael Flatley, a pus cei 100.000 de euro care îi prisoseau într-un cont de economii. Există și un termen pentru astfel de oameni din spațiul anglofon: dumbfuck. Pardon my French, dar nu poți fi atât de tembel încât, după șapte decenii petrecute în grădina maicii domnului, tu să iei grosul sumei creditate și să îl pui într-un cont bancar, lăsând apoi să ți se scurgă creierul prin nări timp de 25 de ani, cu fiecare expirație. O fi individa aparent sănătoasă fizic, dar la minte, nu prea cred. Cel puțin nu ca Sir David Attenborough.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, probabil toți suntem supuși unui risc accentuat de debilitare. Până când voi da în mintea senectuții, eu voi forwarda articolul către părinții mei, pentru că nu se știe niciodată de ce giumbușlucuri financiare sunt în stare, în ciuda educației solide în domeniu (fapt dovedit de generozitatea și credulitatea cu care își creditează nepoții pentru te-miri-ce-nimicuri).