All I want for Christmas is…
Vineri. 13. Save the date! Ce să zic, curajoși organizatorii Târgurilor de Crăciun din Sibiu și Craiova: dau drumul la afacerile invernale cu două săptămâni mai devreme decât aplaudacii viorii întâi brașovene. Le urez cifră de afaceri babană, zile plăcute și inspecții ANPC, dacă-i prind cu mișmașuri, să-i… salute. În cazul meu, deși merg la Sibiu cu mare plăcere (mai ales cu 109 km/h pe viaductul de la Aciliu), pentru că am petrecut acolo cei mai frumoși ani ai tinereții, pe când eram încă în deplinătatea facultăților mintale, în cadrul ULBS și al căminelor studențești de groază, când sunt astfel de evenimente, voi sta deoparte. Nu pot concepe efectiv ca o șaibă din ciocolată de casă să coste cât o husă de iPhone sau, pentru o porție de 300 g de ciolan de la regele (nu Cioabă) ciolanului, să trebuiască să scot din portofel echivalentul unui ciolan întreg la Sebelin.
La Brașov, umblă vorba prin târg că licitația pentru închirierea unei căsuțe va începe de la 12.000 de lei (anul trecut, prețul de pornire a fost de circa 11.800 de lei, dar s-a ajuns la sume de câteva zeci de mii de euro). Automat, paharul de must, suta de grame de șoric, castanele coapte, kürtosul și toate celelalte brizbrizuri artizanale vor fi mult mai scumpe ca de obicei, nici nu are rost să mai deplâng situația. În cel mai rău caz, vineri seara o să fac ca pensionarii loviți de soarta alegerilor: vin de casă, fiert acasă, pus în termos și băut în piață din pahare de carton. Senzația cred că e priceless. În cel mai bun caz, o să iau un vin de calitate, pe care îl aromatizez eu cu niște cuișoare, batoane de scorțișoară, coajă de portocală bio, piper roșu, câteva felii de măr verde și puțin zahăr brun. Și îl beau tot din termos, de pe vârful Tâmpei. Sau stau naibii în confortul reședinței personale, cu o ceșcuță de alune în coajă roșie și cu un pahar de bere rece, urmărind un film cu recenzii proaste, cum ar fi Resident Evil.
Voi cum stați cu atracția față de atracțiile târgurilor de Crăciun? La fel de masochiști ca gloata îmbulzită pe care o vom vedea la știri?
La mine se face o panarama de targ chiar in zona dar nu servesc. Oricum eu nu sunt genul care vaneaza experiente consumeriste.
Nu servești tu oamenii cu mulled wine, îi servește altcineva dispus să stea în frig, pe minimul pe economie. Sau căsuțele vor fi deservite de niște meșteșugari nepalezi. 🙂
Așa am făcut și eu la Târgul de Crăciun din Vilnius unde m-am dus cu vinul fiert în termos pentru că după ora 20 nu se mai servește alcool.
Acolo a ajutat și regula respectivă, un lucru „cvasinormal”.
Eu stau in Sibiu și mă feresc de târgul cu pricina. Vreau, nu vreau, mai ajung in el, dar fac ce fac și reușesc să schimb direcția către unul din restaurantele mele preferate unde beau și vin fiert mult mai bun decât cei din târg. Și mai și mănânc ceva bun in condiții umane.
Ai dreptate, prețurile la închiriat căsuțele sunt ceva de groază și nu înțeleg cum reușesc oamenii ăia să iasă pe plus chiar și cu preturile de Monaco la ce vând ei acolo. Bănuiesc că baza e la turiștii de weekend, pentru că nu ai loc să arunci un ac în weekend in mijloc.
Same here.
Chiar vorbeam cu un prieten care a trăit senzația ca e jefuit în Cracovia unde i se cerea preț de-un rinichi pe ceva de mâncare. S-a enervat și amers la supermarchet.
Revenind la subiect, s-ar putea ca cei care licitează prețuri astronomice pentru o gheretă să aibe parte de o mare buză umflată după cum văd eu vânzările din București. Azi am fost la o Tratoria unde nu prea găseai loc indiferent de anotimp și cam eram stingher, iar singurul sortiment de bere la o.5 din meniu nu era disponibil fortandu-ma sa beau la o,33 ceea ce ma enervează teribil. Drept urmare nu am lăsat niciun tips. Am mai întrat prin măcelărie, piețe care forfoteau când marea Ciolacu pensiile și e mare tristețe. Am senzația ca Olguța va trebui să danseze la bară ca să animeze târgul.
Prefer să danseze de după bare.