Este că nu v-ați fi gândit niciodată la asta? E și greu de închipuit că o figură atât de impozantă s-ar putea mișca ca un fluture și lovi cu paleta cu mortalitatea unui roi de albine. Dar e adevărat. Și încă o fac, dar mai static și mai răruț, așa, cât mă mai țin genunchii.

Ca mulți alți pulberi chinuiți de talent, am început să joc ping-pong cu harta de plastic a României și, când se mai rupea de masa de fier instalată de municipalitate în parc, alternam o perioadă cu un caiet de muzică. Sau de geografie, că era tot în format peisagistic. Apoi, în clasa a VIII-a, mi-am bricolat eu singur câteva palete la setul de traforaj, din placaj multistratificat, lipit cu prenadez, peste care am lipit burete de la o saltea veche găsită la gunoi și coperți de manuale. Aceleași din care făceam măști Zorro. Puneam burete pe ambele părți, că atât mă pricepeam. Doar că adezivul avea obiceiul prost de a topi buretele în mod inegal și amortizarea dorită nu prea funcționa cu atâtea gâlme.

Mingile de tenis se găseau greu și nu erau chiar ieftine, dar, cumva, făceam rost de ele prin milogire la părinți disperați de zgomotul repetat cu obsesivitate. Unde zgomot? Păi în casă, pe masa mare din sufragerie. Aveam o masă cu două blaturi suprapuse, de culoarea mahonului, care se extindea și forma o masă de joc de dimensiuni aproape oficiale. Ghici ce? Mama încă are aceeași masă și același set de scaune, pentru că sunt din lemn masiv, nu din așchii presate În formaldehidă. Când mai ajung pe la ea, promit să fac o poză.

Până atunci, ia uitați mingile alea cum au rezistat în timp! Calitate chinezească autentică, pentru că încă bat la fund orice minge Artengo modernă și ieftină. Astea vechi au un sunet plin, coajă dură și rezistă chiar dacă calci accidental cu vârful pe ele.

Dacă chiar se mai întâmpla să se spargă, distracția noastră preferată era să le învelim în staniol și să le dăm foc cât să fumege și să pută îngrozitor. Își mai aduce cineva aminte, sau erați cuminți și nu făceați blăstămății?

Fileul era cel mai des format din pernele alea lungi și groase, confecționate manual, folosite pentru izolat geamurile pe interior împotriva curentului. Nu erau ideale, dar măcar nu se turteau la fiecare lovitură ratată.

Cel mai des jucam cu fratele meu și eram cam la egalitate, țineam scorul și era mare rivalitate. Am continuat să jucăm împreună până după facultate, când mi-am atins momentul de glorie, pentru că în sala de lectură eram prezent foarte des la turneele organizate cu fervoare studențească.

Ulterior, la locul de muncă, am avut norocul ca mai mulți colegi să fie pasionați de acest sport și am pus mână de la mână pentru achiziția unei mese de interior. Sponeta, calitate nemțească. Spațiu aveam în sala de conferințe, masa era pliabilă și pe roți, șeful ne-a făcut pe plac, așa că o vreme ne antrenam zilnic. Veneam cu haine de schimb, ne-am cumpărat palete mai mult sau mai puțin profesioniste și viața profesională a fost o adevărată încântare.

Eu mi-am dorit mai mult de la viață și, ca să nu stau peste program și acasă soția să fie nevoită să stea singură cu doi copii mici, de ziua mea și cu acordul smuls din gura ei, înainte cu vreo doi ani înainte de pandemie am cumpărat o masă de interior, tot Sponeta, cu blaturi detașabile și cu role. Ce mi-au auzit urechile când a văzut soția masa montată nu vă pot descrie în cuvinte aici. Cântărea 56 de kg în stare asamblată și ocupa cam toată sufrageria.

Important e că și copiii au fost încântați, am început să îi învăț să joace, mă ajutau cu demontatul și montatul. În școala online, unul dintre ei învăța chiar pe o jumătate de masă. Apoi, însă, în 2022, am fost nevoit să mă despart de ea, pentru că a trebuit să pun în sufragerie un birou mai mare, pe măsura staturii juniorului de rangul 2. Măcar am vândut-o la preț foarte bun, dar mi s-a cam rupt sufletul.

La tenis nu am renunțat de tot, doar am rărit partidele pentru sezonul estival, iar acum, că prin oraș sunt suficiente mese instalate, am de gând să reiau tradiția. Numai să nu bată vântul.

M-am întins cam mult cu vorba, așa că mai bine mă duc să-mi caut paleta pentru viitorul „turnament”.

Later edit. Am găsit-o, în compania mingilor de care vă ziceam.