Gusturi preferate, dar amestecate
Azi nu vă rețin atenția pentru mult timp, pentru că e duminică și mai aveți și alte chestii de lenevit. Dar, pentru că soacra mea dragă (care, la 71 de ani, se ține încă bine, mai ales după noi, când ieșim la plimbare) ne-a adus niște cornulețe cu rahat dubioase, mi-a venit ideea complet originală și nemaîntâlnită în memoriile niciunui alt blogger cu nickul Kronwurst de a vă întreba și pe voi ce combinații de gusturi și arome ciudate preferați sau, dimpotrivă, ați încercat și ați strâmbat din nas, scuipând totodată elegant în șervețel produsul alimentar în cauză.
Așa-i că a fost o frază cam lungă și întortocheată? Atunci scoateți o foaie de hârtie și scrieți „Lucrare de control la limba română” Glumeam.
Dar nu glumesc când vă spun că, după ce am deschis caserola cu cornulețe, m-a izbit un miros de cârnați afumați, de am crezut că alea nu sunt cornulețe, ci cârnăciori la garniță, rulați prin aluat sărat. Totuși, am zis că poate mi se pare, că e doar nasul meu, așa că am mușcat-o.
Doamnelor, domnilor și domnișorilor, spuneți-mi și voi cu ce am greșit, de, în loc de un cornuleț fraged ca în fragedă pruncie, înfășat în zahăr pudră, în gură am simțit o afumătoare cu șunci de Mangalița. Ba chiar și ceva ardei picant. My brain froze.
După ce informația a fost procesată rapid, pentru vârsta mea, adică în câteva secunde și creierul și-a dat seama că a fost păcălit, a mai durat vreo două secunde până când a apărut și reflexul de vomă și am returnat mediului înconjurător (chiuveta) ceea ce mușcasem. Deci nu! Așa ceva nu se poate.
Am pus mâna pe telefon și am mulțumit soacrei pe ocolite pentru că la apus de soare a vrut să ne… prepare ceva dulce, menționând doar în treacăt că s-a cam simțit la limbă porcul cherchelit.
Ce credeți că mi-a răspuns? „O fi de la caserolă, că am mai folosit-o ultima dată când am fost împreună la băi”. Atunci când a împuțit tot apartamentul cu cârnații ei afumați, plus ceapa și slănina cu boia. Vai de cei care s-au cazat după noi! Sper că au fost tot români familiarizați cu ceapă spartă în ștergar.
Aici trebuie să vă informez că socrii mei iau amândoi multe pastile și suplimente de tensiune, colesterol, ficat etc., dar nu se dau în lături de la grăsimi animale și zahăr alb românesc de Bod, adus din Ucraina.
Cam asta am vrut eu să îmi iau de pe suflet. De pe limbă s-a cam dus gustul între timp, dar vă jur pe ce am mai de preț în mână (telefonul) că e ultima dată când mai pun gura pe cornulețe.
De nervi, m-am apucat la 8 dimineața de niște clătite bogate în gălbenuș 0, făină 000 și unt 82. Pe care clătite vă invit să ghiciți cu ce gem le-am umplut. Dacă nu vă cer prea mult, aș dori să îmi spuneți fructul exact, nu pe bâjbâite, pentru că în gem e un indiciu destul de clar.
Și nu uitați de doleanța din prima frază. Je vă mulțumesc sehr!
Cornulețele se fac cu untură. Poate a folosit untura în care a prăjit cârnați!
Fac iarna, când am răbdare, o prăjitură englezească cu fructe uscate. Rețeta include seu de vacă și asta m-a făcut să refuz s-o încerc, mult timp. Noroc că e cu mult alcool.
Povestind unor francezi veniți în vizită, că noi mâncăm preparatele specifice de Crăciun (sarmale, cârnați, caltaboș) și de Paște (drob, friptură și borș de miel) cu cozonac, au încercat și ei salata de vinete cu cozonac! Eu nici n-aș fi încercat.
Cred că seamănă cu gemul de gutui după culoare, dar nu și la textură. Aș mai bănui ceva gem de piersici că ăla de caise are o culoare mai intensă. Oricum, blasfemie! Clătitele se umplu cu dulceață de vișine! Punct.
Ea zice că nu a prăjit nimic în untura aia înainte, deci numai caserola poate fi de vină. Nu vreau să mai risc.
Pfailei, vinete cu cozonac sună ca dorada cu ciocolată.
Da, dar nu prea avut vișine care să scape de vișinată (același socru e de vină). Piersică-de-vie, to be more precise. O bunătate subapreciată.
Aproape că mi-a trecut de comentat 🫣 brrr, ceva sigur e greșit acolo. Gemul cred că este de caise, cred, ar putea fi și o combinație cu mere ca să nu folosești zahăr.
Vineyard peach este 😁
Am mâncat demult așa ceva, gem/dulceață nu și cred că este pierderea mea, sincer. Nu am mai văzut pe nicio tarabă asemenea piersici și alte câteva fructe din vremea copilăriei mele de copil orășean cu casă la curte.
Mai sunt prin curți/grădini. Este extrem de gustos, spre ghinionul meu.
Curiozitate de duminica: soacra ta citeste blogul?
Nu rezist la mirosul de leustean, imi place de mor. Daca ma apuc de droguri cu asta incep.
Am cerut odata in Ardeal salata de varza alba si cand m-am infipt in ea era sa mor. Avea zahar.
Am proaspăt leuștean acum, vara, e adoratul meu în ciorbe. De fapt, așa am început să iubesc ciorba de miel: datorită leușteanului. Soacra nu citește aici, ea e fan România TV, A3…Ea citește oricum doar acatiste, nu cărți.
Doar în restaurante ungurești am întâlnit salată de varză dulce.
Cum te intelegi cu ea dupa spalarea aia de creier? Ai mei nu consuma asa mult si tot imi vine sa urlu uneori.
Deci e adevarat ca ungurii vor sa ne omoare :))).
Mă înțeleg bine, dacă nu abordăm subiectele politice. Nu e nevoie de unguri, o am pe ea…
În toate preparatele în care se folosește oțet, se echilibrează cu puțin zahăr. Dar contează și cât zahăr pui, că se pierde echilibrul în partea cealaltă.
Eu contrabalansez cu puțin zahăr doar dacă folosesc suc de roșii, la salate de crudități, niciodată. Problema se rezolvă cu oțet balsamic, dar nu am mereu. Ungurii pun miere/zahăr cu toptanul și în murături.
Ah, pacat ca nu locuiesti mai aproape, ca eu am in gradina 3 piersici de vie. Trei soiuri diferite, ca fiecare mi-a fost dat de câte o alta persoana. Din fericire, recolta e esalonata. Bai frate, imi ies câte 50 de kile pe putin, in fiecare an. Am dat colegilor, vecinilor, prietenilor si tot caut alte retele de desfacere. Evident, gratis.
Tot 3 avem și noi la moșie, dar anul ăsta e cam zero recoltă. Anii trecuți au produs multe fructe. Dar am dreptate, când spun că e excelent gemul?
Io n=am înțeles ce soi de piersică e ăla, aș fi pariat că e gem de caise.
În Africa am întrebat o colegă ce gătește pe când utilizam în comun câteva ochiuri de plită. Și m-a invitat la masă când va fi gata ciorba de capră cu pește. Am fugit și m-am ferecat cu șapte lacăte în cameră ca să nu mă prindă cumva vecina și să trebuiască să o refuz.
Am trăit tot felul de iahnie de fasole cu zahăr, friptură de pui cu sos caramel, celebrele chiftele cu dulceață de afine sau merișoare etc. Friptura de crocodil e dulceagă, un fel de consistență de pui cu gust de pește. Când a venit vor
A rămas neterminat comentariul…
Piersica asta arată, de fapt, ca o caisă cu pistrui. 😁
Capră cu pește? Dar pepene verde cu gust de ceapă, pentru că cineva mi-a folosit cuțitul într-un moment de neatenție?