Franjurii și șervețelele. Fabulă
În buzunare adormite, prinse-n grabă, fără rost,
Șervețelele uitate au pornit pe-un drum anost.
Mașina cu nesaț le-nghite, vârtejind cu mare zor,
Până ies din ele franjuri, ca un nor ușor, ușor.
Vai de noi! strigară ele, destrămate, fără chip,
Cine ne-a uitat aicea? Ce neghiob și ce risip!
Franjurii, ca niște fulgi, se lipiră peste tot:
Pe cămăși, pe blugi, șosete – ca într-un secret complot.
Hainele mototolite oftară toate în cor:
Ce năpastă, ce mizerie și ce haos în decor!
Albul vostru ne-mpânzește, nu mai suntem de purtat,
Doar din grabă, neatente, am ajuns de rușinat!
Din sertar, alte batiste șușotesc pe glasul lor:
Graba naște-ncurcăceală și necazuri în hublou.
Cine-și cată-n buzunare înainte de spălat,
Scapă haine, scapă casa de-un haos adevărat.
Morala
Cine uită lucruri mici din grabă sau nepăsare,
Va munci dublu pe urmă, reparând a sa uitare.
Descoperă mai multe la Vești și povești răstălmăcite
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Lasă un răspuns