Aseară, când credeam că mă voi plictisi fără inspirație creativă și mă pregăteam de bingiuit sezonul 4 din The Walking Dead, mă sună Rareș cel Mare: tata, am o mică problemă la mașină. Deja mă gândeam care e procedura pentru deschiderea unui dosar de CASCO la Groupama. Simțind, parcă, că a început convorbirea cu stângul, a adăugat rapid: stai liniștit, n-am lovit-o. Sper. Doar că am trântit portbagajul mai tare și a căzut numărul de înmatriculare, cu tot cu suport… WTF! Păi cum așa? Cred că s-a rupt plasticul. Da’ vezi că și șuruburile sunt ruginite tare. Ouchei, pune plăcuța în lunetă și circulă așa până rezolv eu. Și du-te la Dedeman, dacă tot te flenduri cu mașina degeaba, într-o aglomerație de zici că a venit Georgescu în oraș (auzeam pe geam claxoanele și traficul de la 2 străzi distanță de bulevardul principal).

Vine băietu’ cu un suport de număr nou și începe coșmarul de pe strada culmilor. Culmea a fost că mă pregătisem cu o șurubelniță, dar degeaba. Capetele șuruburilor erau atât de tare mâncate de rugină, încât s-au destrămat în mâinile mele, nici n-am apucat să deșurubez ceva. După cum se vede în imagine, acum patru ani, ca să nu mai zornăie suportul, am îndesat două bucăți de burete și, în timp, buretele, îmbibat cu apă, a acționat ca un agent oxidant, distrugând metalul. Dar chiar și așa, m-am chinuit peste o jumătate de oră să desfac ce a mai rămas din șuruburi, cu un patent și cu spray degripant, și tot n-am reușit. Culmea, piulița unuia dintre șuruburi se desfăcuse pe sub protecția de plastic a ușii de portbagaj și nu am reușit să-l desfiletez complet, învârtindu-se în gol. Dacă l-ați auzit cumva pe Sf. Ilie înjurând din bici, ăla am fost eu.

Până la urmă, am apelat la bunul meu prieten din trafic, bizonul, care mi-a fixat piulița cu o picătură de superglue și am prins forțat noul suport. Care troncăne, pentru că stă distanțat. Dar burete eu nu mai bag pe acolo. Culmea: adezivul ăla superpotent nu prinde plastic pe plastic. Trebuia să fi luat niște Picătura românească, nu bizon brașovean chinezesc. Mă gândesc să aplic un cordon de silicon pe margini și să presez așa cu mâna până se întărește, sau să las suportul să facă karaoke la fiecare denivelare și să dau muzica mai tare.

Până la aplicarea soluției finale, aștept idei și soluții de bricolaj salvatoare, poate voi aveți mai mult de o mână dreaptă și o minte mai sclipitoare ca a matematicianului din mine. Nu de alta, dar mă așteaptă niște mii de kilometri pe drumurile Ieuropei și nu vreau să-mi zornăie suportul ca un zombie la coadă la carne. Destul vor zornăi euroii la trecerea din contul meu în contul facultății IT-istului lui tata.

În altă ordine de idei, dar cu număr, alaltăieri m-a anunțat jetpack-ul că am depășit fabuloasa cifră de 10 mii de vizualizări din toate timpurile. La aproape 6 luni de când am turnat aici primul cancioc cu texte, punând bazele unui momentan blog de insucces. Nu bateți toba, vă anunț eu când trec de un milion de lei din încasări. Dacă mai suntem pe aici.