Că vine Amazin Grace la tine. Sau la mine. Nu zic, să vină, pentru că la mine sunt zero șanse să primesc în casă astfel de nomazi influenceristici, mai ales dacă sunt însoțiți de un operator cu o cameră de filmat pe umăr, care mi-o vâră sub nas, iar personajele aflate în căutare de cazare helloiesc pe toată lumea pe stradă, cu rugi fierbinți și semne disperate privind chiorăiala din stomac și nevoia de a pune capul pe o pernă, pentru o noapte. Unii dintre ei fiind îmbrăcați din cap până în picioare numai în branduri, dar na, așa e formatul: no money, no phone, no brain, no nothing. Șie-șie!

Sowry, dar eu mă uit, ocazional, la circoteci domestice de genul Peking Express strict pentru peisaje și pentru fundalul rural/citadin și voi alege mereu să dau cu tifla acestei șanse nesperate de a apărea la televizor drept gazdă exemplară. Ia mai mergeți voi în plua mea cu emisiunea voastră, pentru care televiziunea încasează un purcoi de bani, iar voi strângeți amulete per stage mai ceva ca ultimul căutător de aur din Klondike, doar ca să vă victimizați aventura pe micul ecran!

Acum, că mi-ați aflat latura întunecată în care sălăsluiește sufletul meu mic și meschin, vouă cum vi se par astfel de show-uri TV extrem de mediatizate (bine, nu la fel ca cele cu iubirea în sulă), care se bazează pe localnici cu suflet bun, pentru ca protagoniștii să ducă la bun sfârșit provocările și misiunile în timp record, altfel mor de foame printre urmăritorii lor de acasă? Ați fi în stare să-i duceți, uneori plini de noroi, cu mașina personală zeci de kilometri în sens opus, doar pentru că ei sunt în cursa spre ultima lor șansă de a deveni și mai faimoși sau să le oferiți un pat în propria casă, în schimbul unei reclame cinstite pe spatele vostru și al unor înjurături pe la spatele vostru?

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Christian Betzmann | Travel Creator Australia (@chrisbetzmann)