În ciuda exprimării defectuoase pe alocuri, pe care o pun pe seama discursului live, doamna Iliescu are dreptate: copiii ies din școala generală cu o lipsă de cunoștințe nu acută, ci cronică. În ciuda banilor pompați în meditații sau a notelor de 10 care umplu cataloagele electronice, pentru că mai toată informația care le intră pe o ureche iese pe cealaltă. Indiferent de sursă sau materie.

Aud tot mai des în jur de copii susținuți, ba chiar încurajați de părinți să absenteze de la școală, să pretindă că sunt bolnavi, să-și rezolve temele exclusiv cu AI, să conteste autoritatea cadrelor didactice și să ceară socoteală profesorilor, care nu prea au pârghii legale pentru a sancționa acest comportament. Păi dacă avem directori de școli cu examen picat, dar care sunt menținuți în funcție sau miniștri care dau peste cap calendare școlare sau încep o propoziție cu „deci”, ce pretenție să mai avem la adresa elevilor de școală gimnazială sau de liceu? Este adevărat că nici programa nu mai este adaptată la vremurile actuale, din moment ce lectura obligatorie la literatura română încă include parcurgerea unor texte precum Popa Tanda, nuvelă scrisă acum 150 de ani.

E trist ce se întâmplă și nu prea am cum influența decăderea noastră vizibilă ca societate, nici nu-mi permit să fac recomandări, nefiind specialist. Nu am concluzii, doar constatări. E adevărat că școala românească e cam la pământ, dar viitorii adulți nu vor avea succes în viață doar urmărind tiktokeri sau pierzând vremea pe băncile școlilor doar pentru a face act de prezență și pentru a obține un certificat de absolvire. Pentru marea lor majoritate, banii necesari unui trai decent nu vor veni din combinații, nici din furtișaguri, nici din postări fără număr pe social media. Să nu mai zic de pariuri sportive, păcănele sau jucatul la loterie. Ci din practicarea unei meserii cu aplicabilitate reală în viața de zi cu zi.