Dacă parfumierii adevărați recunosc de la o poștă câți bărbați au intrat înaintea lor în incinta unui lupanar și câți au ieșit după 3 minute, cunoscătorii gurmanzi recunosc de la 2 străzi distanță unde se gătește un ciolan de porc. Eu nu sunt parfumier, ca să nu avem discuții ulterioare. 

Și am mai spus, cred și pe aici, că sunt un mare amator de burger. De vită. Și de coaste. Știu, e de porc. Dar, dacă îmi ajunge la urechi un local în care ciolanul este pus la loc de cinste, atunci fac pe dracul în patru (eu, soția și cei doi copii) și mă duc să mă conving. Noroc cu inundarea salinei Praid, altfel nu aș fi găsit loc, pentru că, ori de câte ori mă abăteam din drumul spre Sovata, era mereu plin. Aici. La Sebelin. 

De data asta, soarta mi-a surâs și am găsit o masă, așa că am comandat ciolanul casei de un kilogram și cinci sute de grame, fără să stau pe gânduri. Când un bărbat adevărat știe ce vrea, își ia, nu bate apropouri la nevastă. Cu excepția Vasluiului. 

Când a venit comanda, după vreo 40 de minute, am surâs și eu, dar cu jumătate de gură. Frățică, ciolanul era imens. Poza nu îi face dreptate, e ca la TV. În realitate, era mult mai mare. Și era însoțit de o porție zdravănă de cartofi prăjiți, alte 500 de grame. Totul la doar 98 de lei. La banii ăștia, în Piața Sfatului primești o felie de os cu șoric și grăsime și 15% bacșis inclus. 

Au și ciolanburger, gulaș și alte specialități greu-digerabile, dar pofta mi-a fost mai mare. Stomacul, însă, a plâns cu sughițuri, nu am reușit să mănânc nici jumătate, așa că am fost nevoit să fac ca mulți alți meseni: am luat la pachet. Dar îl recomand cu două mâini, fără băuturi acidulate și nemâncat de cel puțin o zi. Este extrem de gustos și nu suferă de boala mâncărurilor ungurești: tulburare de sodiu. Condimentat exact cât trebuie, pătruns fără să fie gelatinos, crustă crocantă, fără grija unui adaos de Corega în proteză.