Pe vremea când căpușele căpoase se potcoveau cu 2 cătușe de otel, prin 2014 

și eu aveam o claie de păr în cap cât o căpiță, în spatele căreia puteam să-i dau guriță unei mândruțe fără să mă vadă nimeni, aveam obiceiul ciudat de a mă spăla pe dinți seara, înainte de culcare (da, șocant pentru multă lume, dar dinții ăia cariați nu se plombează singuri, dacă îi neglijezi ca pe nevasta care te așteaptă în neglijeu, și tu te joci FIFA), dar și de a înmuia un pieptene în apă și de a-mi face freza despărțită cu cărare pe mijloc, de parcă urma să ies în oraș cu Deuce Bigalow, nu să intru sub plapumă.

Azi așa, mâine tot așa: dinți periați, păr periat. Până când nu mai suportă soția să mă vadă cum mă aranjez la oglindă minute în șir. Degeaba veneam eu într-un final înapoi în dormitor, exclamând: uite ce bujor de fată, stai să te sărut o dată! că soția m-a repezit: ce te tot piepteni înainte de culcare, te crezi Johny Bravo? La care eu, peste măsura 54 la sacou de încântat, îi răspund: ca să visez frumos măcar noaptea, de-aia! 

Needless to say că în seara aia n-am pupat și n-am visat nimic, dar și la pieptănat am renunțat. Și rău am făcut, pentru că apoi chelia a început să avanseze tot mai repede, precum Bivolaru prin discipolele adepte ale tehnicii de yoga bazate pe jetul din mijloc.

Acum e cam târziu să merg în Turcia cu o cursă Turkish Hairlines, dar dacă mai stau mult pe scaun, poate îmi fac ăia o ofertă și pentru ceva operație bariatrică, la pachet, într-o singură sesiune de anestezie totală.