A trebuit să treacă vreo 19 ani, dintre care ultimii 10 au fost mai enervanți: mai mereu îi curgea nasul și, având oricum o nară puternic deviată de sinusul ăla matematic, uneori nu prea putea să respire bine în nopțile călduroase și sforăia ca un tractor. De-aia și preferăm să fie mai rece în cameră pe timpul nopții, parcă dormim toți mai bine la 19-20 de grade, cu o ultimă aerisire puternică înainte de culcare.

Dar acum s-a aflat: după mai multe consultații, analize și teste, știm că juniorul cel mare este alergic. Nu la pisică, nu la sistemul de învățământ și nici la căpșune (oricum aș fi observat asta inclusiv ieri, când a mâncat o spumă de căpșune la bol de 300 g). Știu că mai nou ambele forme: căpșune/căpșuni sunt corecte, dar eu prefer să fac distincție între plante (căpșuni) și fructe (căpșune).

Nu, dragilor. E alergic la doi acarieni. Dar există și un silver lining în toată treaba asta, și doctorița a fost tare șugubeață, când i-a comunicat rezultatul. L-a întrebat întâi dacă vrea să meargă la facultate departe de părinți, și apoi i-a zis: ai oareșce șanse să scapi de alergia asta, pentru că cei doi acarieni se numesc mama și tata. Înlături factorul alergic și te vei simți mai bine.

Mai în glumă, mai în serios, cică trebuie să spălăm așternuturile la o temperatură cât mai ridicată și la cel mult o săptămână (acum făceam asta cam la două săptămâni), să evităm pe cât posibil umezeala din dormitor (lucru cam greu momentan, pentru că baia e aproape de camera copiilor și litiera pisicii e acolo, deci ușa rămâne mereu întredeschisă), plus multe alte indicații. Măcar nu e ceva grav și poate se va rezolva de la sine, pentru că chiar vrea să plece la facultate departe de confortul părintesc și eu nu vreau să-i retez avântul. Îl las să ia viața în piept, altfel stă cu noi, ăștia doi acarieni, până la 35 de ani, fără gagică și fără salariu, fără ajutor de șomaj. Și eu nu vreau asta, tocmai pentru că îl iubesc.