România. 2026. Fi-miu cel mare, viitor barrista de succes sau, speră el, specialist în AI, depinde pe ce ureche se va culca zarul pe care îl tot aruncă pe canapea, mai are puțin și scapă de cimitirul tinereții sale. Ca în cazul multor alte zeci de mii de tineri de vârsta lui, școala nu l-a pregătit pentru viață nici de astă dată. Ce tot atâta prosciuto crudo de la tata, ia să mai fie și soarta crudă cu el, că și cu mine a fost, și uite ce bine am ajuns. Scriu singur, pentru a fi citit de mine!

Dar nu asta voiam să împărtășesc cu voi, ci faptul că în anul 2026, lucrarea pentru atestatul în informatică (el fiind profil mate-info) trebuie predată pe un CD. Rewriteble, de preferință. Să mai spun că în laboratorul de informatică nu mai există unități de citire pentru CD-uri? Irelevant, sunt doar technicalities, guys (apud diriga, expertă în de toate, mai ales șaorma și proiecte Erasmus, numai școală să nu facă).

Da, prieteni, nici măcar ANAF nu mai preia declarații fiscale pe suport CD de ceva vreme (bine, eu sunt convins în continuare că angajatele scârboase de la ghișeele cu program de lăuză ar mai fi vrut ele să țină cu dinții de CD-uri ca de bijuteriile din aur luate din salariile modeste și purtate cu mândrie țigănească la gât, dar progresul prin tehnică de calcul le-a încurcat atențiile), dar învățământul românesc este cu 20 de ani în urmă față de restul României. Și cu alți 50 de ani în urma sistemelor de educație occidentale, dar ăsta este subiectul unei postări ulterioare, după ce școlerul va ajunge pe băncile studențești. 

Ce părere aveți? Așa-i că parcă vouă, celor care locuiesc încă în marea parcare numită România, vă trece cheful de făcut copii/nepoți?