Fraților întru Agnostos Theos, ieri am gustat eu pentru voi ceva oribil, ca să nu trebuiască voi să o faceți. 

Pașii fără număr, fără număr (pentru că am dezinstalat aplicația de contorizare care tot dădea crash) m-au purtat până pe strada Republicii, pe o vreme perfectă pentru poze de influencerșeală. Dar și micuții cerșetori autentici de Budila ieșiseră la muncă ca  ciupercile după ploaie, viermuind printre terase în mod agasant. 

Apropo, nu îmi dau seama de ce ai vrea să stai la o terasă fără umbrele, unde te arde atât soarele pe ceafă, cât și la buzunar meniul cu banala ceafă cu cartofi. Dar hei, cine sunt eu să fac ceva pe gustul oamenilor? 

Să continuăm, că de-aia mă plătiți: pentru conținut original, de calitate. 

Întâmplarea face ca cel mai tare ghid brașovean de turism să-și fi terminat turul pietonal și am dat nas în nas cu ea vizavi de teatru. Dramatic în gesturi, cum mi-e felul, am convins-o să se întoarcă din drum și să mă însoțească la o cafea. 

First Cup a fost, din nou, alegerea corectă. Pahar de unică folosință, ce-i drept, dar nu suntem în Italia, ca să existe un adevărat cult al cafelei servite cum trebuie. 11 lei un espresso as we speak. Mult? Puțin? Vă las pe voi să decideți. 

 

Aș fi vrut o savarină ceaușistă, dar nu mai aveau, așa că am ales (De ce? De ce am ales asta) un cremșnit la 10 lei. Doamna ghida a vrut o prăjitură cu ceva jeleu de casă. Slăbuță tare calitatea, poate doar moțul de frișcă să fi văzut laptele, în rest, crema nici nu se apropiase de vreo fermă de vaci. Eu, însă, am fost marele pierzător. Cremșnitul meu, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, avea gust de pește prăjit. Mai lipsea mujdeiul și o mămăliguță. Vorbim despre un desert, da? 

Pentru o clipă, m-am uitat în jur, așteptând să vină cineva cu un tort cu 10 lumânări și să îmi spună că sunt la camera ascunsă. Țeapă! 10 lei, dar tot țeapă e. De supărare, l-am pus în fundal în poză. 

În astfel de situații, știți ce face un român adevărat, bine educat și cu frică de nevastă? Scoate telefonul, intră pe gmaps și lasă o recenzie pe măsură. Ceea ce partenera de prăjitură a și făcut, în locul meu. Și a fost chiar indulgentă, a dat 2 stele. Eu aș fi pus o stea. 

Dacă nu s-a înțeles până acum, NU VĂ RECOMAND cofetăria Casata de pe strada Republicii. Mai clar de atât nici IA-ul nu vă putea spune, nu îmi dau seama dacă recenziile bune sunt pe bune. Nu știu, poate o fi mâncat cofetarul pește prăjit și nu s-a spălat pe mâini sau a glazurat înainte un somon, cert este că eu nu voi mai acorda o a doua șansă. Nici lui Nicusör Dan. 😜