ZICI ceva
Scriu ceva. Mai ZICI ceva, mai scriu și eu ceva. Important e să citim. Împreună. Un fel de convenție scrisă. Pentru că dacă nu ar fi scrieri, nu am avea despre ce povesti. Iar dacă eu uit să povestesc, vă rog să îmi amintiți voi.
Azi, în prima miercuri a lunii februarie, avem un motiv nou să sărbătorim împreună.
Azi, iubitori și iubitoare de pisici din toată lumea, uniți-vă și afirmați-vă iubirea pentru companionul vostru de încredere.
Azi, eu voi reciti Memoriile unui motan călător și Motanul care și-a luat rămas bun, de Hiro Arikawa. Sper, împreună cu voi.
Și nu uitați:
Mulțumesc!
Da’ nu vă înghesuiți chiar toți odată! Pe rând, vă rog, este loc pentru toți pe blogosferă. După ce-mi șterg iar lacrimile, sunt gata să vă răspund și să vă felicit. Haideți, vă invit și arăt că lucrați.
Descoperă mai multe la Vești și povești răstălmăcite
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns