Nu de alta, dar copiii mei consideră că acest lucru este scârbos și înjositor, iar noi, părinții postdecreței și ușor decrepiți, suntem de părere că, de fapt, zeama aia cu gust de ceapă și roșie îmbibată în dumicatul de pâine este cea mai bună parte din salată.

Ce să faci, altă generație, alte obiceiuri, iar mâncatul tot din farfurie sau chiar linsul ei nu face parte din ADN-ul lor. „Săracii”, ei nu știu că, pe vremea mea, dacă voiam de exemplu să mă asigur că mănânc mai bine, lingeam rapid ultimele 2-3 fructe din fructieră și așa nu se mai atingea nimeni de ele. Și frații mei erau fraieri, că le-ar fi putut spală, dar nu i-a dus capul. Iar eu făceam aproape de fiecare dată afte în gură, dar mai contează, când burta e pusă la cale?