Spanac de urzici
Sunt curios dacă sunt singurul care încă mai spune așa mâncării de urzici, deși știu că nu e corect. Așa m-am obișnuit. E printre puținele greșeli pe care le fac în mod conștient. Restul le fac din ignoranță, probabil. Pentru mine, mâncarea de urzici e spanac de urzici, la fel cum mâncarea de spanac e tot spanac. Capisci?
Mno, ieri am gătit spanac. Așa cum mi-l făcea mama atât de des, și eu îl iubeam la nebunie. Probabil am fost singurul copil din România care mânca verzeala asta cu plăcere, pentru că se știe că nu e tocmai ceva pe placul celor mici.
Două ochiuri moi sparte deasupra spanacului încă reprezintă pentru mine apogeul curcubeului pe cerul gurii, doar că, în stilul caracteristic, am folosit ultimele 2 ouă pentru panada șnițelelor de porc cu condimente indiene, așa că tura asta s-a savurat în formă ușor diferită.
Probabil din cauză că avea codul de bare deteriorat, punga de spanac proaspăt găsită în Carrefour la 6 lei per 500 g mi-a oferit ocazia de a mă întoarce în copilărie, așa că i-am cerut prin telefon mamei instrucțiunile de gătit și a ieșit divin. Nu glumesc. Gustul copilăriei (amplificat de cubulețele de unt și uleiul de măsline).
Vă zic pe scurt cum am procedat, pentru că presimt că nu vor fi mulți doritori care să reproducă rețeta. Spanakotyropita încă nu am reușit să fac, sowry, Anduța.
Frunzele de spanac se spală foarte bine și se scurg, apoi se toacă grosier și se lasă așa. Într-o tigaie adâncă se călește o ceapă tăiată mărunt, în 2 linguri de ulei cu 2 cuburi de unt, la foc mic. Când ceapa începe să se pătrundă, se adaugă și usturoiul tăiat feliuțe, apoi se pune spanacul tocat și se acoperă tigaia cu un capac, pentru a favoriza înăbușirea.
Cât timp scade spanacul, se încălzesc 200 ml de lapte, în care se dizolvă 50 g de făină. Când spanacul e pătruns (durează cel mult 10 minute), se toarnă laptele cu făină în tigaie și se amestecă energic până se întărește dresătura, apoi se asezonează cu sare și piper după gust. Atât de simplu, dar atât de gustos!
Dacă și vouă vă place spanacul la fel de mult, lăsați un comentariu cu metoda de preparare favorită, sunt dispus la încercări noi. Bon Appetit! Găluștile sunt efectiv pesmetul+făina+oul rămase de la panada pentru șnițele, fierte în apă clocotită și adăugate la final peste spanac. Mui delicioso!
Băi, eu am mâncare de dragavei (asa se spune la olteni) cu carne de la garnița. Bine, dragaveiul a fost congelat, da’ e bun și așa.
Dragavei adus de acasă, presupun. Presupun că e bun, nu am mâncat niciodată.
Dragaveiul (stevia creata) are efect laxativ prntru cine vrea sa stie. Eu am aflat pe propria piele si am tinut bine minte.
Dar are si oxalati, asa ca ar fi bine sa ii opariti si sa aruncati prima apa.
Anele, spune-ne si noua niste retete oltenesti. Au fost niste prieteni pe la Caracal si au povestit chestii interesante.
Nu am știut niciodată denumirea asta.
Ferice de tine ca mama ta își mai aduce aminte rețetele. Mama(85) gătește de foarte mulți ani decât pentru ea și a modificat foarte mult „gustul copilăriei”. Proprietareasa noastră e mare iubitoare de ierburi de prin pădure. Acum tot caută ciuperci, dar fără succes pentru ca vara a fost secetoasă iar cantitățile căzute in ultima lună abia au pătruns pe sub frunze.
Ciuperci culese numai de ai mei am curaj să mănânc, în afară de ghebe, pe care le consider sigure toamna. Deocamdată nu am apucat să iau. Mama e, totuși, tânără. 75 în floarea vârstei a IV-a.
Mama face mancare de urzici pe care o ingroasa cu faina si malai. E buna asa ca mancare de supravietuire.
Chestia horror era ca ma punea sa beau apa aia in care au fiert urzicile.
Soacră-mea face pilaf cu urzici. E interesant şi aspru gustul, nu mă dau în vânt, dar apa aia de la urzici e chiar horror. Ştiu gustul. La fel de scârbos ca supa de chimion cu crutoane. 🙂
Da, fix de la mine din curte. L-am băgat la congelator și acum îl consum. Și da, este foarte bun, dulce-acrișor. Incearcă-l dacă ai ocazia
Nu-mi placeau de nici un fel spanacul si urzicile, când eram copil (apropo, si pe mine ma punea mama sa beau apa de la urzici, bleah, ce oroare!). Acuma fac cu placere piure de spanac, dar numai eu profit, restul manânca o lingurita, cel mult. Eu il fac asa: fierb spanacul in apa, il scurg, il toc si-l pun in tigaie cu unt. Il las putin sa se prajeasca, apoi presar cam o lingura de faina, toc un pic de lapte si amestec viguros. Pun si un catel de usturoi strivit si amestecat cu o lingurita de apa.
Urzici n-am de unde cumpara si cele din fundul gradinii parca nu ma inspira. Ultima data când le-am cules a fost ca sa fac o potiune minune pentru intarirea patlagelelor. Ete, spanac! Bai, pute amestecul ala de urzici si apa de ploaie de-ti muta nasul la vecini, peste 5 numere de case. Dar am perseverat. Dupa 2 saptamâni m-am apucat plina de satisfactia realizarii, sa vars amestecul peste rosii. Care si-au dat duhul in mod roial, de parc-ar fi fost ghilotinate, adica. Peste vreo 2 ani am indraznit sa-mi marturisesc esecul in fata colegilor, care mi-au spus toti in cor: „Trebuiata diluata substanta ta!”
Parcă fierberea spanacului îi distruge vitaminele, dar, în rest, rezultatul e similar. Mă duc mâine să mai caut o pungă la magazin, că a fost prea bun, prea ca la ţară.
Mama prepară zeamă de urzici pentru a stropi roşiile, dar o diluează, într-adevăr. Tot pute îngrozitor, dar se poate şi mai rău, când te iei după experţi de pe net: soacră-mea stropeşte căpşunii cu lapte… pam-pam! Oribil mirosul în toată curtea.
Nu pot să citesc.
Când era foarte mică fii-mea, ca să nu exclud din alimentația copilului alimente valoroase, o rugam pe mama să-i dea spanac. Dar obligatoriu trebuia s-o spele la gură, să-i schimbe hainele și să-i dea ceva de băut ca să nu-mi miroasă copilul a spanac.
Nu suport frunzele alea fierte care au din punctul meu de vedere, un miros oribil. Nici să stau lângă cineva care a mâncat spanac, nu suport.
Nimeni nu-i perfect!
Bine că nu miroase conopida. 🤣