Tu suferi de triskaidekafobie?
Deși sună irațional, omul poate fi, chiar de prea multe ori, din păcate, irațional în acțiunile sale (a se vedea concetățenii noștri, mari susținători ai ilogicii politice). Ce-i drept, personal, am întâlnit o singură persoană cu fobie manifestată la nivel clinic (pupatul de către Iordănescu a unui întreg album foto de iconițe la meciurile naționalei nu se pune): un fost coleg, ceva mai tânăr, avea teamă de persoanele cu părul creț. Nu doar câteva bucle răzlețe, doar de stilul creț afro, care nu trece nici dacă te linge vițelul două ore. Nu râdeți! (Bine, nici eu nu m-am putut abține, când am auzit).
Când mai ieșeam în pauze după un covrig, o plăcintă cu brânză dulce sau o șaorma de la Pepperoni (afacere dispărută de mult de pe piața de mâncare fast-food oriental-brașoveană, și nu cred că doar cubulețele de sfeclă roșie i-au scos de pe piață) și din sens opus venea o studentă cu păr creț-creț, omul ăsta, în loc să facă ca toți imberbii și să-i sticlească ochii, cu un fluierat de muncitor în construcții pregătit pe vârful buzelor, făcea instant stânga-mprejur. Nici nu te anunța motivul, noroc că și-a declarat în mod public fobia încă din prima zi de lucru. Am căutat și la vremea respectivă, dar în nicio enciclopedie medicală nu am găsit să fie documentată teama de podoaba capilară creață. Trebuia fie să-l lași să se ducă în teama lui și să îl aștepți la destinație, fie să îl însoțești pe calea ocolișului.
Bineînțeles că nu fusese la psiholog ca să se trateze sau să afle măcar sursa acestei fobii. Poate o fi fost primul fir de păr pubian de la pubertate…I DUNNO. Din fericire pentru el, în birourile comune nu aveam alte persoane cu păr creț, pentru că nici nu s-ar fi angajat la noi. Între timp, drumurile noastre s-au despărțit. Dacă citești pe aici, cumva, cândva, eu te salut, Sebi. Sper că ești bine, că te-ai tratat și că te-ai vindecat de părul creț, permanent!
Cât despre mine, în afară de câteva tulburări de spectru obsesiv-compulsiv, nu sunt deloc superstițios, nu scuip și nu bag în sân pufuri de păpădie luate de vânt, iubesc și pisicile neagre, nu cred în baliverne precum paraskevidekatriafobia (adică nu mi-e frică să merg azi în vizită pe la soacră-mea, Paraschiva) și nici în trăsnit de zeități inventate, pentru cârteală împotriva actelor de presupusă origine divină. Voi? All good today?
Poză împrumutată de la XXN – Operă proprie, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=30120228
Cred ca te intelegi bine cu soacra de o tot pomenesti.
De unde ai scos triskaide..fobia asta? Stiu ca tu faci jocuri de cuvinte din orice dar nu-mi vine.
N-am inventat eu, e din greacă. Parascheva tot din greacă vine. Atât de bine (chiar că) mă înțeleg cu ea, încât tocmai m-a sunat că i s-a stricat mașina de spălat și costă prea mult reparatul, deci trebuie să merg în vizită, să o ajut cu o achiziție. Am avut gura aurită.
Ziceai ca nu crezi in coincidente :)). Acum zici ca nu ai fobie dă 13.
Dar soacrei i se strica masina in zi de 13. Sau e certificat decesul masinii de spalat.
Ce are masina? Poate merge reparata. Eu am reparat-o pe mea si i-am crescut durata de viata cu 50% pana acum.
Masina are 13 ani… Fără glumă. Coincidență. 🙂 Reparația costă 800 lei, ceva ax din metal moale e îndoit complet, curea sărită. Una nouă, că n-au loc decât cu încărcare verticală, e cca. 2k lei. Vor și cu buy-back. E alegerea lor, le-a mărit pesedeul pensiile, au bani.
Cureaua aia sarita se pune imediat la loc, cu axul nu stiu. Cauta pe YT. Dar e cam „batrana”, daca nu e ceva usor si ieftin nu cred ca merita.
Eu am schimbat rulmentii la a mea. A durat 3 zile dar a meritat :)))))
Era treaba de 30 de min dar era un rulment intepenit. Mi-a dat un dude ideea sa incalzesc si a iesit imediat. M-au costat piesele pana in 200 de lei.
M-am dus la unii sa intreb si aia imi spuneau ca taie cuva, ca ma costa nu stiu cat.
Telefonic, am aflat că a venit un tehnician de la magazinul de reparații din vecinătate. Ăsta a fost verdictul lui, axul nou cu manoperă costă 800 lei, cu garanție 6 luni. Știu cum se schimbă o curea, tot de pe YT am învățat și eu la prima mașină de spălat. Mașina e suficient de bătrână, ruginită toată, iar capacul e de la fosta mea mașină, revopsit/chituit de socru. I-a mai prelungit suferința.
Atunci nu are rost, e de cumparat alta.
O sa fie Paraschiva fericita cu masina de spalat noua si frigiderul plin, la propriu, de carne.
O cred în stare să și spele carnea în mașină, întâi, la programul pentru porci delicați. Sau să o marineze în cuvă cu centrifugare, pentru frăgezire. Remember Mr. Bean cu șoseta? 🙂
Nu creeed, există paraskevidekatriafobia? :)))) Înseamnă că tre’ să existe și frica de marți-trei ceasuri rele, trititriskakesoresfobia!
O prietenă foarte bună a unei foste colege se temea cumplit de pene și de tot ce avea pene. De la penele de la pălării, la penele de pe găini, vrăbii, etc. Cu luat de frisoane, transpirații, palpitații dacă se afla în preajma lor. Probabil la noi s-ar găsi sub numele de pterofobie/fteroboie. S-a tot străduit să lucreze cu autocontrolul, cu dus pe la doctori, inclusiv psihologi, psihiatri, să înțeleagă ce se întâmplă, să rezolve, nu reușise. Ajunsese, însă, la performanța de a nu o lua la goană dacă se intersecta cu vreo zburătoare care folosea trotuarul pe care îl folosea și ea, dar aplica un concept de genul „prioritate de porumbel”. Îl aplic și eu, dar doar în piețele unde sunt mulți și adunați la un loc. Nu de pterofobie/fterofobie ci cuțulofobie, teama de norocul oferit de ei.
Salutări doamnei Vineri, sfânta Vineri? 😀
Sfântă nu e ea, dar citește acatiste ca pe bomboanele de diabet.
Măcar fobia de pene e reală și clasificată medical. Dejektofobia e și ea întemeiată.