Secretul lui Efrem
Gutu-i! Nu râdeți, pentru că se știe că călugării prepară cele mai bune beri, vinuri și dulcețuri. Doar că ei trișează, îi și ajută cel de sus. Care e secretul? Eu bănuiesc că kilogramele de zahăr alb, adăugat din plin la toate produsele. Și închiderea „hermetică” a borcanelor. Sigur, acum vorbește doar invidia din mine pe succesul bucătarului de la Dervent, eu încă n-am apărut cu rețetele mele în g4food. Gutu-i! Preot trebuia să mă fac, acum aș fi fost și pe sticlă, la MasterChef, habar n-având de gătit, dar unde merge suta, merge și sutana. Lăsând laoparte ironiile fine, învățăturile sale către cititorii redacției sunt utile, dacă vă plac dulciurile extrem de dulci. Așa să vă ajute!
P.S. În afară de uleiul de măsline Monastiri, mie îmi place mult și pilaful mănăstiresc de la Auchan, secțiunea cu autoservire. Lângă un papanaș proaspăt înecat în smântână și gem. Amin! Așa să fie!
Pe vremuri îmi plăcea dulceața de gutui, dar au existat ceva eșecuri ale mamei, niște zaharisiri, apoi nu a mai făcut. Îmi mai plăcea cea de mure și de vișine. Am pregătit acum doi ani de vișine, anul ăsta a murit proprietarul pomului și nu am mai avut sursă de fructe.
Mie îmi plac cam toate dulcețurile, dar nu exagerat de dulci. Când văd 1 kg de fructe și 800 g de zahăr, mi se strepezește mintea.
@Kronwurst, orice gem sau dulceață (produsul finit) are aceeași concentrație de zahăr ca să se conserve fără alt tip de conservant.
Eu mă bazez mai mult pe zaharurile naturale din fructe, nu pot concepe să adaug cantitatea aia de zahăr. Dacă fierbe bine fructul și e steril borcanul, plus dustulit ulterior, gemul stă peste iarnă fără probleme.
La mine în casă, pelteaua de gutui era un dulce obișnuit. Îmi plăcea mai mult cum arată decât gustul, motiv pentru care n-am mai făcut.
Dulceața de gutui nu-mi place.
În copilărie curățam fructele și ajutam la supraveghere în timpul fierberii și vrând nevrând am învățat secretele preparării dulcețurilor.
Și la fel de mult zahăr pui, încât devin sirop?
Da, ca să obții dulceață, e nevoie de mai mult zahăr pentru a nu fi nevoit să fierbi fructele prea mult, ca să rămână întregi și culoarea intensă.
La gemuri se pune mai puțin zahăr, dar se fierb mai mult și fructele nu rămân întregi, iar la magiun și marmelade nu pui zahăr, dar le fierbi atât de mult încât fructele devin pastă.
Mă duc să înmoi o felie de pâine sub jet de apă și să presar apoi zahăr pe ea. E mai sănătos ca o dulceață la borcan. 😜
Zahărul în combinație cu zeama de fructe este mult mai ușor digerabil decât zahărul simplu, negătit.
Așa că mai bine o felie de pâine cu gem decât o linguriță cu zahăr.
Tu ești specialista, am deplină încredere în ceea ce spui. Fac și eu trafic pe blog, mai arunc câte o pastilă, mai mestec și eu una și tot așa.