Credeați că vă dau lucrare de control, și, brusc ați simțit un fior rece pe șira spinării, nu-i așa? Departe de mine gândurile și gândul ăsta. Totuși, pentru nostalgici, familiarizați cu noțiunea de extemporal, am inserat mai jos coloana sonoră a filmului Extemporal la dirigenție. Sper că vă trezește și amintiri plăcute, mai ales că imaginile sunt actualizate. Oricum, ignorați subtitrările automate, sunt o mizerie.

Totuși, să revenim la zilele noastre din ce în ce mai scurte și la lucruri mărunte. Iar dacă nu sunt mărunte, dar bine coapte, foile de mai jos, crocante, abia au așteptat să fie zdrobite și folosite într-un desert original, inventat de mine.

Nu zic, poate există deja fix o rețetă cu ingredientele folosite de mine, dar, dacă nu, las aici pentru posteritate, să se știe. Vreau să fie consemnată și denumirea: prăjitură Krost a la Kronwurst, creată pentru prima dată la Brașov.

Baza de plecare este o cremă cu 4 gălbenușuri, câteva picături de esență de vanilie și 200 ml suc de portocală, preparată în genul celei pentru cremeșul recent savurat, doar că, în loc de 1 litru de lapte, am folosit 800 ml de lapte și restul suc de portocale. Și doar 50 de grame de zahăr, pentru că am folosit la final și câteva linguri de lapte condensat caramelizat. Mai trebuie 2 lingurițe de amidon plus 2 linguri pline de făină.

Anouk, nu am uitat să adaug unt la temperatura camerei, după ce crema s-a temperat și ea vreo 20 de minute. Într-adevăr, s-a văzut diferența de catifelare. Așa că, family guys, când Anouk vă dă sfaturi, ascultați-o, că știe ce zice.

Tot ce a mai rămas de făcut a fost să amestec crema cu foile filo mărunțite bine, păstrând câteva pentru ornat. Am pus o mare parte din compoziție într-o tavă, dar, pentru un efect deosebit, recomand să folosiți pahare. În orice caz, desertul meu este extrem de gustos, nu e prea greu, nici prea dulce. Și cui nu îi plac portocalele, mai ales că acum sunt dulci și suculente, nu acre și verzi, ca în anii ’80?