Misiunea numărul unu fiind îndeplinită (am făcut saună și am profitat porcește de jacuzzi-ul din grădină), am purces apoi la descoperit partea de insulă apropiată de cazarea actuală. Că tot vorbeam de relaxare, vă las câteva secunde în compania glumei zilei: care e diferența dintre un jacuzzi și o nevastă geloasă? Jacuzzi-ul face bule, nevasta face spume. 

Dis-de-dimineață, pașii de după autobuz ne-au purtat pe un drum superb, cu șopârlici, cu agave și peisaje emblematice, încărcate din nou de parfum floral. 

Am ajuns să o fac și pe asta: baie în mare, printre izvoare cu apă termală atât de fierbinte, că am zis mersi ori de câte ori veneau valuri, să mai răcorească apă. Sorgeto se numește locul, omul vitruvian din imaginea de mai jos sunt eu, cu un espresso dublu la bord pompând sângele fierbinte. Știu că nu pare cine știe ce, dar este o experiență unică în viață, pe care am de gând să o clonez cu o altă ocazie mai sezonieră. În ciuda celor 200 de trepte care trebuie urcate la întoarcerea în civilizație. 

Bine, civilizație este mult spus, când toată lumea își lasă cașcarabetele, mașinuțele și scuterele pe unde apucă. Cum a fost signorul din imagine, plecat în treaba lui mai mult de 2 ore, pentru că, la întoarcere, era tot acolo parcat.

Deja soarele era sus pe cer și ardea ca ucigă-l toaca pe păcătoșii din cazanul cu smoală, așa că am hotărât să ne retragem membrele trupești la umbră, pentru refacere celulară.

Am nimerit tocmai la Pizzeria Pasquale.

A cam trebuit să mă lupt cu un calzone d’amore, dedicata a me, dar l-am învins prin decizia unanimă a tacâmurilor. Am câștigat iar centura la categoria Burtă grea. 

Am zăbovit apoi încă puțin prin piațeta și pe treptele din Sant’Angelo. Foarte multă liniște la tot pasul, s-a văzut că nu mai era Paștele lor de italieni gălăgioși. 

Se impunea să o luăm iar la pas, numai bine soarele ne-a oferit un peisaj încântător la urcarea spre stație, prin lentila de vedere a ochelarilor de soare. Am revenit la bază pentru reîncărcarea bateriilor la telefoane, cu un cocktail creație proprie: lichior de rucola (produs doar aici, pe insulă, sub denumirea Rucolino amaro), suc de portocale și gheață de minibar.  

Lucrurile astea întâmplându-se ieri, azi sunt iar ocupat cu ordinea firească a lucrurilor: masa, apoi mersul. Unde ne vor purta pașii sper să aflați data viitoare. Pa și pussy!