La rugămintea studentului aflat în vacanță, tare dornic de o îmbăiere în vapori fierbinți, m-am lăsat convins rapid și am revenit la Paradisul Acvatic, după o absență destul de îndelungată. Speram să găsesc ceva schimbat în bine, dar nu a fost cazul. Și nu e nicio greşeală în titlu, n-am tastat t în loc de s. Paradisul ăsta acvatic local nu mai prea e demult un paradis (sau au căpătat acces prea mulți păcătoși care își permit un abonament sau un bilet de intrare cu reducere 10% dacă e client Regina Maria, cum sunt eu), aşa cum saunele alea finlandeze nu mai sunt un loc de relaxare şi de refacere a musculaturii agasate de cocoşelile asupra telefoanelor mobile, ci o sursă de trafic, de mirosuri de transpirație amestecate cu parfumuri scumpe şi de poluare fonică. Trebuie menționată și fauna bipedă venită în vizită de pe alte meleaguri, după accent şi obiceiuri non-săsești/non-maghiare/non-ardelenești urbane, care și-a făcut simţită prezenţa nu doar vizual, ci şi în plan auditiv.

Exemplul 1. În bazinul cu apă fierbinte, cel cu acces în aer liber, care emana un miros de clor atât de puternic, încât îmi fâlfâiau pleoapele ca o pasăre colibri, un grup numeros de studenți la teologie sau ceva instituție cretin-ortodoxă, însoțiți de vreo doi pedobatmani didactici, au considerat că este normal, creștinește vorbind, să repete cu voce tare, pe două-trei voci, în funcție de cantitatea de testosteron din gonadele fiecăruia, cântări bisericești ca într-un rehearsal general pentru un concert. Cum cu fanii religioși nu are rost să te pui, i-am lăsat să își facă damblaua în prohodul lor și am plecat, eu oricum venisem mai mult pentru sauna cu aburi. Acolo chiar a fost mișto, cu arome de mentă reîmprospătate periodic, mult mai puțini minori care să se plimbe pe uşi (cu excepția eternului cuplu care au intrat cu câte un bebeluș în brațe, apoi au ieșit rapid, lăsând ușa larg deschisă cât timp și-au luat șlapii).

Copiii de la școlile de înot, care își terminaseră antrenamentele bravissime în bazinul olimpic, îşi turnau acum reciproc apă rece din găleţile aflate vizavi de saune, sărind după sforile de acționare scurtate insuficient de mult, într-o ţipăială permanentă, creând un haos de nedescris în cuvinte. Și eu chiar am înțelegere față de copii, dar cât să și înduri nesimțirea, pe banii tăi? Efectiv nu a existat niciodată vreo intervenţie din partea angajaţilor în cele 3 ore petrecute în incintă. Mișto, nu mai merg. Da, și băieții mei au fost ani de zile acolo pentru cursuri de înot nefiscalizate și s-a întâmplat frecvent să fiu și eu prezent, incognito, desigur, ca să văd cum progresează. Bine, eu umblam deghizat cu prosopul la brâu, casca de înot pe cap și cu ochelari universali Decathlon aburiți, ca să nu fiu recunoscut de apropiați decât după papiloamele de la gât. N-au ajuns ei davizi popovici, dar, dacă s-ar îndrăgosti de sirene, le-ar putea fugări fără probleme prin adâncuri, ca să nu lase iubirea în coadă de pește.

Exemplul 2. Scrie mare pe ușa spre grotă că accesul copiilor este interzis? Acolo i-am găsit cu ochelari şi mască de snorkeling, căutând pe sub apă, într-un semiîntuneric, numai ei ştiu ce. A fost interesant cum încercau să imite efectele unui tsunami devastator asupra șlapilor puși pe margine, sărind în repetate rânduri în apă. Am ieșit rapid și de acolo și mi-am încercat norocul în bazinul de relaxare, unde săritul nu este permis în mod clar, lucru semnalizat pe diverse panouri aflate pe margine, dar, în realitate, acolo e cea mai mare îngrămădeală la bombe, la lupte încălecate și la confruntări pe sub apă. Am bănuit că sunt copii aflați în săptămâna de școală altfel. Tot nesupravegheați de adulți, nu vă faceți speranțe. E clar că nu mai am ce căuta pe acolo prea curând, iar eu chiar nu sunt deloc pretenţios. Doar că, lăsând laoparte dulăpioarele ruginite din vestiare, căldura clorinată și sufocantă din interiorul complexului, acum știu de ce revin pe lumea de dincolo. Dacă A0 mai are 13 km dați în folosință, eu îi aștept pe ăia lipsă din Banat. Nu pe etnicii conlocuitori, ăia nu sunt lipsă nici pe acolo.

Concluzie: în noiembrie, la Paradisul Acvatic din Brașov vă recomand să mergeți doar dacă n-aveți ce face cu banii într-o zi ploioasă și friguroasă, sau la voi în sat nu ați mai văzut până acum apă caldă decât în lighean. Săpunul este opțional, vă curăță destul clorul.