Noi vindem o poveste
Niște antreprenori, deloc cu capul în nori, au venit cu o idee de îmbogățire un plan de afaceri genial, dedicat unei anumite categorii din populația României. Presupun că aceiași care cumpără pizza Hâț congelată și merg la Nibiru cu decapotabila, sub influența influencerilor. Schema presupune să adopți o oaie, să o redenumești, ca să știe cine-i șeful, să plătești în avans pentru niște kilograme de brânză (al căror preț e stabilit de producător), iar apoi primești un pachet cu produsele plătite lunar, timp de 6 luni. În teorie. În practică, trebuie să fii berbec, ca să dai bani cu anticipație. Și pe asta se bazează fondatorii, au văzut că sunt destui pe aceste plaiuri. Și pe un comision de 25% de la producător, ca să fie listat pe platformă.
Nu-ți place brânza, dar n-ai ce face cu banii? Adopți un stup de albine, că tot va curge în curând la robinet lapte, numai bine vei avea și miere asortată. Ești alergic la albine? Băieții au soluția și în acest caz. Adopți un pom fructifer și speri că nu-ți vor mânca omizile din păr, iar apoi, la strânsul recoltei, vei primi fructe sau gemuri (dacă sunt cu zahăr de Bod din Ucraina, presupun că mai dai niște bani în plus, ajuți victimele războiului, alea-alea). N-am înțeles, totuși, dacă trebui să adopt și o grămadă de nisip și niște tablă, pentru borcanele de sticlă cu capac, doar și alea costă bani, iar hambarul nu lucrează cu stocuri, ei doar intermediază. De asemenea, n-am înțeles nici afirmația „Când s-a terminat, s-a terminat și sperăm ca clienții să înțeleagă că așa e la producătorul mic”. Păi eu de ce plătesc în avans, ca să primesc apoi un ridicat din umeri, în loc de un ridicat de comandă, pe principiul epuizării fondurilor pentru analizele medicale?
Dar să nu fim răi până la capăt, că și oile este ființe și au nevoie de iubire, de un nume și de un părinte adoptiv. Și îmi plac la nebunie formulările astea cu „poate”. Adică tu plătești de la început ceva, dar apoi, „de exemplu, o persoană care adoptă o oaie va putea primi brânză timp de șase luni, în cantitatea stabilită la început.” Va putea. Nu va primi cu certitudine, doar va putea. Ador, de asemenea, produsele artizanale românești cu ghimbir sau portocală, sunt pline pădurile românești de rădăcini de ghimbir și portocale pădurețe, tot așa cum apa Mării Negre produce spirulină de casă și mătușa Gertrude dintr-un sat săsesc are în ogradă morcovi cu vanilie și scorțișoară.
Dintre delicatesele locale, produse cu drag în România, care vor fi disponibile pe marketplace, enumăr doar: „zacuscă de păstrăv cu trufe, roșii cherry cu trufe, ketchup de prune, muștar, trandafiri murați, salată crocantă de urechi de lemn negru, tagliatelle cu ou și cafea și foie gras vegan. În categoria produselor lactate, cumpărătorii pot găsi brânză maturată cu matcha sau lavandă, brânză maturată în vin roșu, cașcaval afumat cu chili și unt cu trufe și sare.” Nu vă îngrămădiți toți odată ca oile, da?
Totuși, ca să închei pe un ton pozitiv, am găsit și textul unui jingle pentru viitoarele reclame la marketplace-ul lor:
Un’ te duci tu, hipstere?
La saivan merg, domnule.
Ce să faci tu, hipstere?
Să adopt o oaie, domnule.
Unde-s banii, hipstere?
Poftim avansul, domnule.
Vrei și brânză, hipstere?
Doar la anul, domnule.
Daca adopti un berbec ce primesti?
O oglindă. 🙂
Adoptă o bebelușă.
🤣
Nu pot sa nu apreciez inventivitatea🤔