Pentru a celebra zilele libere oferite de către statul român, precum și pentru a acoperi nevoia de dulce a familiei pe 3 generații, am luat o rețetă clasică din bucătăria grecească și am transformat-o într-o creație proprie. 

Cât a durat prepararea, am ascultat-o pe Nana Mouskouri, pentru a intra mai bine în atmosfera de sărbătoare. 

Nu am prea respectat nimic din ce îmi spuneau toate rețetele traduse cu DeepL. Cică trebuia să folosesc aluat filo uscat și mărunțit. Eu am fost încăpățânat și am folosit 400 g de aluat de foietaj cumpărat, tăiat rondele, puse în tava unsă cu unt și coapte 30 de minute la 200 grade. 

Crema/Umplutura e mega-simplă și ușor de făcut chiar și de un bărbat proaspăt trecut de jumătatea vieții. Vă trebuie doar 150 g de migdale măcinate, 4 ouă, un praf de sare, 150 g unt topit ușor răcit, 50 g zahăr pudră, un plic de praf de copt, 400 g de iaurt de orice fel și 100 g de smântână fermentată. Se bate totul cu telul într-un bol până la omogenizare și se toarnă peste rondelele de aluat de foietaj coapte. 

Am uitat să fac poze cu etapele, am scos telefonul abia când s-a copt și crema, după 50 de minute la 180 de grade. 

Siropul din coaja și sucul cu tot cu pulpă de la 2 portocale mari, netratate, redus timp de 30 de minute cu 100 g zahăr și răcit a fost primul lucru de care m-am apucat, de fapt, l-am turnat apoi rece-rece peste prăjitura fierbinte. A intrat la fel de ușor ca o dronă rusească pe teritoriul României. 

Am avut și un as în mânecă, ca un jucător de poker ce nu am jucat în viața mea: felii de portocale în sirop, din Lidl. Le găsiți la borcan marca Eridanous, l-am luat cu ceva timp în urmă, când a fost săptămâna grecească. 

De parcă n-ar fi fost dulce enough, am pus pe deasupra și feliile dulci, apoi am lăsat să se răcească și am pus „migdaloportokalopita” mea la frigider până azi.