Inițial primisem doar o captură foto care nu m-a lămurit prea tare. Fără alte detalii și fără să se înțeleagă ce e cu acest procent. Și eu repede am răstălmăcit o postare cu umoru-mi caracteristic care, fix ca preparatele cârciumarilor brașoveni, este gustat de multă lume. :). N-a durat mult, și o zeiță a artelor culinare m-a atenționat că postarea originală lasă mai mult de înțeles decât am sugerat, și i-am făcut pe plac. Am căutat postarea și am adăugat în comentariu linkul relevant.

Doar că în Brașov nu suntem la Asia Express, să urmăm detalii și indicii pe un mission board cu provocări de mâncat stinky tofu. Iar eu, personal, văzând și postarea originală, tot nu am înțeles mai multe decât prima dată, poate sunt eu prea greu de cap, nu doar de corp. În fine, am fost generos cu timpul și am lăsat de la mine să mai treacă două zile până să scriu și aici.

Până când vor apărea detalii pe modelul Nu bateți la ușa restaurantului, ieșim noi din când în când cu meniul, vă las pe voi să interpretați ce e cu procentul ăla: brașovenii sunt invitați cu 15% la ce: preț, bacșiș, primii 15% în funcție de cât de central locuiești? În orice caz, s-o creadă ei că merge careva miercurea în oraș cu buletinul și cu harta în mână, căutând pe gmaps care sunt locațiile alea. Deși, după ce se vor închide terasele, traseul pe Republicii ar trebui să fie mai ușor de parcurs, fără mese, scaune și ospătari cu tăvi în mâini.

Oricum, alegerea privind petrecerea timpului liber în zilele de miercuri va rămâne, până la urmă, a brașovenilor. Dacă se prelungește oferta de schiat în Poiană la iarnă, vor decide ei: ori la schi, ori la spital, ori ambele: gastroenterologie și ortopedie. 🙂