Mai am (și eu) un singur dor
Mai am un singur dor
Lumea trece, viața zboară,
Ca o zi de primăvară,
Dar eu nu vreau plâns, de mor,
Nici oasele aruncate
În vreun hău amețitor.
Când o fi să plec departe,
Să nu scrieți nicio carte,
Puneți masa în pridvor,
Pentru-al meu ultim favor.
Uite-așa aș vrea să mor,
Cu bulgur într-un cuptor,
Printre boabe aurii,
Să mă satur pe vecii.
Să fie unt din belșug,
Să nu simt niciun amurg,
Și-n acea căldură lină,
Să devin… o cină fină.
Descoperă mai multe la Vești și povești răstălmăcite
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns