N-aveam de gând să merg la cinematograf special pentru Uliseea, dar, dacă sâmbăta trecută am dat cu iarba fiarelor peste lacătele care îmi protejează banii lichizi din portmoneu și am plătit online (cu 2 lei comision suplimentar per bilet) ca să văd cum coiotul flămând face pași în justiție pentru a-l prinde pe cucul alergător abonat la cartela Kamarad (altfel nu-mi explic de ce dă mereu bipuri), iar promoția Cinema City cu 15 lei pentru orice fel de bilet sau film era valabilă și a doua zi, atunci, la ieșire, evitând galant coada de nătăfleți avizi de pop-corn caramelizat, am ciocănit puțin ecranul de comandă și am cumpărat bilete și la Odiseea. 1D + 1 D, că am fost cu soția, n-am prins locuri la varianta cu ochelari. Dacă aș fi fost inspirat, n-ar fi stricat niște dopuri de ceară pentru urechi, pentru că, pentru mine, e mult prea tare sunetul din sălile de cinema.

Băi, în mare (dar şi pe uscat), mi-a plăcut de cum s-au concretizat pe peliculă intenţiile lui Nolan. Păcat că a fost nevoit să bifeze mai multe puncte impuse de tagma şefilor cinefili şi a folosit actori de toate culorile şi rasele, ca să fie un film corect pentru politica cetăţii. Nu îmi mai încarc memoria cu numele tuturor actriţelor-actorilor în devenire, să zicem că înţeleg de ce Sinon trebuia să fie mic şi pricăjit faţă de oştenii lui Manele/Agamiţă, iar lu’ băiatu ăla din Twilight i s-a potrivit mănuşă rolul, mutra lui cere numai palme cu mănuşi de zale peste linia perfectă a maxilarului.

Și lui Anne Hathaway îi stă bine în țesătoare de alteță regală. E de apreciat că s-a ținut tare pe poziții timp de 20 de ani, dar nu pot să nu mă întreb pețitorii ăia cu cine ar fi vrut să aibă moștenitori la tron, odată însurați cu Penelopa? Totuși, la vârsta domniei sale, zilele fertilității erau cam terminate, în ciuda dietei mediteraneene cu măsline și fructe de mare.

Și, cum n-am talentul lui Vlad Stoiculescu, iar cunoştinţele mele din cei opt ani de şcoală în care am mâncat efectiv istorie zilnic, cu carte în mâna stângă şi furculiţă/lingură în mâna dreaptă, s-au mai disipat în cele şapte zări, voi fi scurt şi cuprinzător cu concluzia mea sinceră de bărbat aflat la vârsta medie a unei chelii incipiente: nu toţi bărbaţii sunt porci, chiar dacă mirosul unui bol de ramen fierbinte mă sălbăticeşte.

Also, dați play și aduceți-vă aminte de Amy, cât încă drogurile, scilele și caribdele nu-i scufundaseră corăbiile lui Odiseu.