Mă sună un robot cu o voce bărbătească foarte gravă, ca să îmi deranjeze somnul de frumusețe. Clar nu îmi știe fața:

– Bună ziua! Stimată doamnă (sic), firma noastră organizează un seminar dedicat drepturilor omului și persoanelor cu handicap.

– Sună interesant, îi țin eu isonul.

– Perfect! continuă ființa non-binară. Vor prezenta experți de talie mijlocie (jur că așa s-a exprimat), iar prețul este de numai 300 de lei.

– Sună bine! deja eram curios până unde duce șarada.

– Avem mai multe locuri de desfășurare: Milano, Bruxelles, București sau Atena. Unde v-ar interesa să vă trimitem invitația?

– La Milano, pentru că sunt aici deja.

– Dacă sunteți încadrat într-un grad de handicap, puteți beneficia de o reducere. Aveți certificat de handicapat?

– Am două, răspund eu hâtru, la care domnul robot își subțiază brusc vocea, de parcă și-ar fi prins capacul sticluței cu ulei în fermoar:

– Minunat!

Am închis, schimonosit de hăhăială. Totuși, mă gândesc că e duminică și pentru roboți.