Ca să dau apă la moară unor internauți neinternați, mi-am făcut singur rost de niște chifteluțe din spată de porc, bulgur cu granulație fină, puțină ceapă și câțiva stropi de morcovi, dar, din motive ce țin de tradiția musulmană, nu le pot spune că sunt turcești, pentru că apoi mă bate Sfântul Bayraktar cu drona.

Dar, pentru că mereu există un dar în bucătăria mea, am asezonat tocătura nu cu sare și piper, ci cu 3 linguri de sos de soia și 2 linguri de untură topită din slăninuță ardelenească, în care am infuzat niște ardei iuți pe care n-ai da doi bani. Eu i-am primit gratuit. Cantitățile sunt relative, estimez că am folosit 150 g de bulgur, 100 g de morcov, 100 g de ceapă și 50 g de pâine veche la 1 kg de carne macră, dar nu bag mâna în uleiul încins că ce-am zis eu se potrivește. Proporțiile sunt ochiometrice, nu-mi place să folosesc cântarul în bucătărie, motiv pentru care mă cântăresc săptămânal doar pe hol. Legumele cu pâinea le-am dat prin robot, deși nu trebuie cine știe ce inteligență artificială ca să se învârtă două lame printr-o apăsare de buton.

Pentru că m-am apucat de pregătit seara, în loc de mișcare din gluteuși înainte de culcare, am lăsat amestecul de mai sus la rece peste noapte, bine acoperit cu o folie alimentară, ca să nu oxideze carnea. La fel am făcut și cu orezul de mai jos, pentru că trebuie fiert și răcit. Așa mi-a spus mie într-o rețetă un chinez bătrân. N-am înțeles eu chiar tot ce spunea, că avea o mandarină în gură, dar vorbea de parcă avea prune.

Pentru fondul de rezervă destinat orezului am fiert în prealabil 500 g de gâturi de pui golașe, împreună cu o ceapă, un morcov și un ardei cu forme rubensiene (nu gras, ca să nu jignim ardeiul). Când carnea a fiert și legumele s-au pătruns, am strecurat totul și, în aceeași oală, am pus orezul spălat în prealabil bine de tot în vreo două ape reci. Raportul e de 4 căni de zeamă la 1 cană de orez. Plus o cană de must la băiatu’ bucătar, dar nu ne încurcăm în detalii. Timp de 10 minute la început am lăsat focul mai tare, amestecând de vreo 2 ori, ca să nu se prindă că sfârșitul e aici, apoi am dat focul la minim și am fiert 15 minute. Pentru un plus de gust asiatic autentisch gut, am adăugat în oală o lingură de pastă de curry thailandez, care s-a dizolvat lent la fiert. Pot spune că a făcut lucrurile mai interesante, dar ingredientul ăsta nu l-am găsit niciunde pe aici, e adus din Budapesta.

Când bobul de orez s-a fiert 90%, am oprit focul și am lăsat capacul pus încă 20 de minute, apoi am răsturnat tot orezul într-un bol și l-am amestecat cu grijă, ca să se răcească mai repede. Totuși, deja era zece seara, cât să mai și gătească capul familiei. După ce a rămas doar călduț, am acoperit bolul și l-am dat la rece. Gâturile au fost reîncălzite și supte tacticos în ziua următoare, într-o pauză de publicitate. Știți, eu am un fix cu oasele de pui, îmi place să le zdrobesc și să le sug măduva, dar vampirul din mine nu se dă în lături nici de la un gât moale și dulce. Dacă e de curcan, cu atât mai bine. Cu o altă ocazie.

A doua zi, tot ce a mai rămas de făcut a fost modelarea chiftelelor în palmele umezite, apoi le-am rostogolit prin făină, ca să nu se desfacă, și le-am rumenit corespunzător în ulei de floarea-soarelui. Încins măcar acum, toamna, când vântul suflă rece, dar facturile încă nu mă dor. Fiind multe și mici, nu mi s-a părut indicat să folosesc friteuza cu aer cald în reprize. Oricum au fost anunțate creșteri de tarife atât la gaze, cât și la curent.

De parcă carnea nu ar fi oferit suficientă proteină, ca să simulez în mod mai veridic gustul asiatic, am bătut 2 ouă cu sare și piper, pe care le-am prăjit în 2 linguri de ulei de susan, apoi am scos „omleta” și, în același wok, am prăjit circa 500-700 g de orez rece, tot cu vreo 2 linguri de ulei de susan. Cam 3-5 minute, apoi am adăugat omleta făcută franjuri.

A rezultat o asociere inedită, pe care eu am completat-o ca un român adevărat, cu un cornișon murat în oțet pe gustul meu și pe neplacul smalțului dentar. Personal, recomand cu 2 mâini rețeta, mai ales dacă sunteți genul: nu lăsați mâncare pe mâine, dacă puteți fi gurmanzi azi.