A început anul universitar și în România. Cu o oarecare întârziere față de Belgia, țara vafei-care-la-orice-colț-răsare. E de înțeles: mai trebuie făcute mici șmenuri la cazare, reparate prize, stinse mici incendii prin cămine. Apoi vine CFR Călători, mărinimos cu publicul, as usual, cu regulile proprii pentru acordarea reducerilor de transport pentru elevii și studenții care îndrăznesc să mai frecventeze instituțiile de învățământ cu sau fără uniformă, că și-așa le va lua AI-ul joburile înainte să se angajeze pe o piață a muncii care n-are nicio treabă cu ce fac ei la școală sau prin universități.

Și aici, fiind direct implicat, mi-a atras atenția secțiunea dedicată studenților români care urmează cursurile unei facultăți în străinătate (învățământ cu frecvență). Da, nicio surpriză, guys, CFR being stupid, solicită adeverință de student, însoțită de o traducere legalizată. Ce nu știu conducătorii companiei de căi feruginite, că dau în macazuri de proști ce sunt, este că, prin străinătatea asta hulită de BOR, facultățile chiar sunt în ton cu moda și nu mai eliberează adeverințe în format tipărit ca acum 30 de ani, ci sunt emise direct în formă electronică, în PDF, în contul de student.

Iar eu, ca traducător, tată de student, contribuabil onest care cer la magazin rest (când nu plătesc cu cardul), știu totodată (vezi Art. 319 din Regulamentul Legii notarilor publici nr. 36/1995) că un notar public poate legaliza semnătura traducătorului doar dacă înscrisul tradus este prezentat în format original sau în copie legalizată/certificată de autoritatea emitentă. Reglementările interzic explicit legalizarea semnăturii dacă traducerea a fost făcută după o copie simplă. Așa că ia traducerea legalizată de unde nu-i posibil, instituții primitive care sunteți voi în peșteră!

Și, ca să fie prostia prostie, studentul nu poate cumpăra bilet online, doar de la casele de bilete din stații sau din tren, în anumite condiții. Nu merge să primească un ID online, pe care să îl poată folosi ulterior fără probleme. Trebuie să prezinte la gară tot dosarul. Fiind vorba de CFR, oare o fi cu șină?

Nu e vorba că, fiind student dincolo și stabilit practic acolo, al meu va uza în prea dese rânduri banchetele garniturilor Alstom, dar măcar de vreo două-trei ori per an universitar tot va veni cumva de la Otopeni la Brașov de dorul pisicii sau pentru niște sărmăluțe ca la tata acasă, și parcă, în condițiile astea, prefer să apeleze la un Direct aeroport sau să mă duc personal după el, decât să aibă surprize cu biletele și trenurile odioasei companii feroviare. Că nu vreau să riște să fie și cu 50% din banii pe bilet dați, și dat jos din tren la Comarnic și să facă băiatul ocol pe centură, la „ia-mă, nene!”