Păi, o prăjitură cu cacao, făină de migdale, unt topit, 4 ouă, 3 mere feliate la mandolină și niște fulgi de migdale. Denumire de origine controlată, dar nu știu cum să-i zic. Poate James Brownie sau negri în cămașă cu solzi, dar mi-e că îmi sar în cap asociațiile aboliționiste.

Se face ușor, nici n-am cântărit ingredientele, atât sunt de bun. Așa, din ochi, am separat și spumat în două boluri 4 albușuri și patru gălbenușuri cu puțină sare, respectiv cu 100 g de zahăr brun. Peste spuma de gălbenușuri am adăugat 150 g de făină trei nulități și 125 g de migdale făcute praf și pulbere, că mi s-a stricat mixerul, niște coajă de lămâie, cât să nu dea de bănuit, un plic de praf de copt de la doctorul în chimie și, la final, cacaua.

Restul se poate ghici din poza de final: de cap pătrat ce sunt, am folosit o tavă dreptunghiulară unsă cu unt, dar peste care am pus foaie de copt. Nu mă întrebați, am greșit, și AI-ul din mine mai greșește. Așa cum am greșit și cu 10 minute lăsată prăjitura prea mult în cuptor, și s-a cam uscat, gâtul a trebuit cu ceva licoros și alb lubrifiat. Am vărsat o lacrimă de-a lui Ovidiu, dar nu mai e ce trebuie, de când e fabricat pe vaporul Murfatlar sosit din Spania.