Bagaj de cunoștințe
Să vă zic o ciudățenie stranie și totodată cum o întâmplare poate schimba obiceiurile unei persoane, poate au mai trecut și alții prin asemenea faze transformative.
Eram cu ai mei în autobuzul care ne ducea la îmbarcarea în primul nostru zbor împreună. Predasem la cală singurul bagaj mai masiv, în rest aveam toți câte un rucsăcel în limita dimensiunilor aprobate de compania aeriană. Toate bune, cu înghesuiala tipic românească, de parcă primii la îmbarcare ar fi urmat să primească bilete gratis la vreun concert.
Și, cum ne hurducăiam noi veseli, vedem cum dintr-un cărucior de bagaje cade un geamantan, iar căruciorul de bagaje din spate trece cu roata peste geamantan, făcându-l efectiv canoe. Nu s-a panicat nimeni dintre angajații aeroportului, dar noi am fost cam șocați, deși nu era trollerul nostru. În momentul acela, mi-am făcut o promisiune pe care încă o respect, după vreo 15 ani: nu călătoresc niciodată cu avionul cu bagaj de cală.
Ce să vezi? Pentru o săptămână-10 zile de vacanță, nici nu am prea avut vreodată nevoie de tot ce am pus în bagajul de mână. Dacă e vară, alegem cazări cu mașină de spălat sau luăm haine din surse gen Pepco, care pot fi lăsate fără niciun regret în urmă. Same with liquids sau alte articole netransportabile. În rest, nu am simțit nevoia de mai mult, și totul poate pentru că am rămas cumva marcați pe cerebel de la întâmplarea sus-numită.
Faza haioasă asociată întâmplării e alta: la vremea respectivă, aveam un coleg de muncă proaspăt venit din deplasarea din Germania. Și, în prima dimineață la cafea împreună la birou, îmi povestește ce-a pățit cu bagajul, cum i-a fost distrus complet și cum pungile de cafea măcinată aduse „suvenir” i-au fost predate în formă de barcă, încă etanșe, împreună cu epava trollerului și o compensație de 50 de euro. A rămas mască când i-am zis de întâmplarea mea, pentru că geamantanul în cauză era fix al lui. Pățăști!
Nici nu mai țin minte când am avut ultima oară bagaj de cală. Cam din același motiv ca la tine (teama de agresiuni asupra lucrurilor. am văzut chestii care nu mai pot fi dezvăzute), plus faptul că mă enervează secvența aia când aștepți să-ți iasă bagajul pe bandă, plus că-mi place tot mai mult conceptul de „travel light”. Atât de mult îmi place încât fie-mea nu scăpa nicio ocazie să mă ironizeze, mai ales când încercam s-o conving și pe ea să-i placă. Și pentru un city break de 3-4 zile își lua troller de cabină. Urmează să plece la mare cu prietenii, 3 zile, să leșin când am auzit-o că ar vrea să-mi împrumute rucsăcelul meu de pus sub scanun în avion.
Încă o chestie la care ne potrivim 😁.
Eu iau multe boarfe cu mine, pe principiul mașina cară, așa ne deplasăm cel mai mult, dar nu folosesc mai mult de jumătate . Probabil o să mă lecuiesc când mă satur de făcut-desfăcut bagaje.
Cu mașina e slightly different, dar nu o umplu până la refuz, decât dacă trebuie. Cu copiii mici, a trebuit. Am fost la mare cu tricicleta ca pasager dreapta-față,cărucior sport pliat etc.
Aparent toate trebuie 😁. Mna… Fetele 😂
Trebuie, trebuie, că nu se știe niciodată. Ruj, tocuri, rochie…
Consortul aproape că trăiește în aeroporturi. Și nu pentru că ar fi homeless ci pentru că job-ul lui implică deplasări frecvente. Și la el, ideea de bază este că trebuie să aibă în rucsac tot ce are nevoie pentru două zile, în caz că bagajul lui nu ține pasul cu viteza cu care se mișcă el prin lume.
Pentru că s-a imprimat în mine ideea că poți călători doar cu rucsac și pentru că sunt eficientă la făcut bagaje compacte cu tot ce ai nevoie sau nu, am ales stilul ăsta de călătorit. Și e relaxant să nu ai grija bagajului de cală. Nu mai zic de ușurința de mișcare și timpii câștigați.
Acum nici nu știu ce aș mai putea pune într-un bagaj de cală!
Hai că am făcut doar 4 ore până la Băneasa… E greu să tot fii în deplasare.
După ce am trimis acum 10 ani 100kg de bagaje în maxim 3 colete dar șiax 32/colet,cu destinația Sudanul de sud, nu-mi mai e frică de nimic. Evident, am avut aceleași kilograme și la întoarcere. Mi-ar lua prea mult să vă explic cum arăta biroul DHL din Juba😂
Poți face un guest post, nu mă supăr. Ți-l corectez eu, dacă ți-e teamă de greșeli pe ecranul telefonului. Aș fi interesat să citesc. Și alții, sunt convins.
Cea mai nouă, venit fiică mea din Canada doar cu rucsăcel, cumpărat aici troler nou, apoi UK împreună (eu doar rucsac) iar la întoarcerea ei în Canada trolerul nou spart, sesizare la compania aeriană, atașat bonul de achiziție și așteptat două zile. După două zile a primit un mail cu scuze de rigoare și patru modele de trolere din care să își aleagă unul. A ales și l-a și primit prin curier. Se poate, dar e un pattern în Canada asta cu bușitul bagajelor, numai că a învățat să își protejeze bunurile. Din pandemie doar bagaj de mână când e vorba de avion, în rest 🫣 cât încape, glumesc, de mult nu mai car zeci de ținute pe care nici nu le ating.
Și fără bon de achiziție, oare primea ceva? Nu cred.
A avut noroc, la celălalt un American Turister n-a primit decât scuze 🤷 pentru ăla îmi venea mie să plâng, viața ei din ultimii 8 ani este comprimată în trei trolere și tocmai din cauza asta am preferat să fie unele aproape indestructibile, da’ nu te pui cu firmele care manipulează bagajele.