Am avut nevoie de o procură pentru minorul aiurit, ca să fiu sigur că găsește ieșirea din țară pe la ghișeul vamal Nimic de comentat, chiar dacă va fi însoțit de profesorul coordonator. 

Eu n-am mai intrat prin cabinete notariale de peste 10 ani, nu știam la ce scoruri să mă aștept, în afară de scorurile din recenzii, date de oameni scandalizați nu neapărat de onorarii, cât de competența serviciilor oferite. Până la urmă, am ales cel mai apropiat birou cu scor peste 4 steluțe, am avut noroc că nu era nimeni în vestibul, cu vreo cerere de autentificat în proțap. 

Long story short, 121 de lei mai târziu, am ieșit cu hârtia parafată conform rigorilor legii, „bucuros” că pentru redactarea și autentificarea unui act de complexitate redusă, în opinia mea, am așteptat doar o zi lucrătoare. Notar trebuia să mă fac, dar, chiar dacă meseria se cam moștenește, ar fi fost cam greu să sară de la un bunic la nepot, dintr-un oraș în altul. N-a fost să fie, poate într-o altă unghie viață încarnată.

Vi se pare mult? Sigur, preferam 2 burgeri cu cartofi în usturoi și pătrunjel, dar când Europa își cheamă copiii la ea, să nu-i las să se ducă pentru câțiva iepuroi?