Nu vă plictisesc cu originea termenului, doar să ziceți mersi Revoluției Industriale din Anglia, pentru că, datorită ei, acum avem timp liber pentru a ne ocupa de plăcerile noastre neremunerate. Fie că suntem filateliști, colecționari de iadeșuri, grădinari, alergători sau greviști de weekend, în timpul liber, atât cât ni-l permitem financiar, suntem dedicați trup și suflet acestor activități.
Că tot veni vorba despre trup și suflet, hobby-urile mele de căpătâi sunt, după cum probabil ați intuit, gătitul și mâncatul. Gătesc din pasiune pentru suflet, mănânc cu plăcere pentru trup.
Îmi pare rău că nu există internet cu miros dar, chiar acum, în timp ce scriu, casa se umple de mirosul pâinii proaspăt coapte.
Nu mă dau mare sculă pe basculă, dar atât timp cât iubesc ceea ce fac și fac ceea ce iubesc, eu zic că am descoperit rețeta perfectă. Și anume:
- 500 g făină integrală (poate fi și dietetică, de la bunicuța Grania, că e mai ieftină), eu o prefer pe cea de la Agro Toten, pentru că îmi place să-mi exersez mușchii faciali citind denumirea localității unde este moara cu pietre: Cauaceu. Și chiar este bine cernută, până acum n-am găsit pietre în făină.
- 500 g de făină 650 la alegere
- 7 g de drojdie instant, pentru că viața e prea scurtă pentru a face maia și nici greiere nu sunt, să cer de la vecina mea, doamna Furnică
- 700 ml de apă caldă ca la București, la temperatura camerei de ardere a centralei termice stricate
- 50 ml ulei Unirea, a nu se confunda cu coniacul și a se bea separat
- 20 g sare de Praid adusă tocmai de la Salina Prahova
- 5 g de zahăr brun din trestie de sfeclă
Amestecați toate ingredientele, mai puțin sarea și uleiul, folosind toată apa, dar nu frământați prea mult, că nu facem cozonac, și lăsați să dospească 15 minute.
Apoi adăugați sarea și uleiul și mai frământați sinergic 5 minute. Puneți plămădeala asta la loc călduț, ferit de privirile indiscrete ale pisicii și lăsați să crească măcar o oră.
Menționez că toată trebușoara asta se poate face seara, nu strică puțină încălzire la coate înainte de a trece la acțiune (după ce puneți copiii mici la somn). Înainte de „acțiune” puneți aluatul la rece și uitați de el până a doua zi la ora cinci, când vă treziți buiaci și iar n-aveți pâine în cămară.
Aplicați 2 fâs-fâsuri de ulei sau puțină foaie de copt pe fundul tăvilor, ar trebui să fie suficiente pentru a nu se lipi pâinea. Preîncălziți cuptorul la 160 de grade timp de 30 de minute, timp în care mai dați doi-trei pumni aluatului, pentru uniformizare, apoi îl împărțiți în două cărămizi butucănoase și îl puneți în tăvile lubrifiate. Beți cafeaua, aflați ultimele crime sau urmăriți un documentar scurt despre meseria de catârgiu și, în sfârșit, puteți pune în cuptor tăvile, la 200 de grade. 40 de minute mai târziu, dacă ciocăniți în crustă și vă răspunde ecoul, pâinea e gata. Pentru că e încă rece afară, scot franzeluțele pe un dog (aici mă dau regionalist, că de fapt îi spun cârpător) și aștept să apară panseluțele din dormitor, să își ungă singuri feliile de franzeluțe cu unt 82% și cu gem de plăcere.
Nu pun poze cum se topește untul, că nu vreau să vă fac poftă și nici eu n-am mâncat. Ordinul doctorului, csf, ncsf. Doar vă arăt perfecțiunea întruchipată din covată. Nu e nevoie de laude, mă scutur singur de mătreață.
Așa că, pentru o perioadă, noul meu hobby va fi privitul la ceilalți cum mănâncă cu poftă și sper să nu le cadă prea greu la stomac. Doar așa, puțin.
Bine, mai am și alte hobby-uri cu care îmi umplu timpul liber, de ex. dictatul de pe telefon, când degețelele au obosit de la atâta scris, dar l-am cam băgat pe Gemini în boală cu parafrazările mele. 🙂
Similare
Descoperă mai multe la Vești și povești răstălmăcite
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns