Articolul de mai jos este scris în totalitate de către colegul Moroshan, care a fost suficient de amabil și curajos „să se ofere drept ofrandă”, în urma apelului de aici :).

Una din vacanțele de vară petrecute la țară a stat sub
semnul jocurilor de-a indienii. Tocmai ce terminasem de citit toți băieții din
vecini volumele din seria Winnetou. Făceam schimb de cowboy și indieni, iar
împreună aveam o colecție apreciabilă, așa că îi aranjam prin curți și pe
stradă și regizam tot felul de lupte în vestul nostru sălbatic. Într-o
după-masă, ne-am luat armata de figurine și ne-am dus să ne jucăm la marginea
satului, pe unde trecea calea ferată. Ne-am jucat scena în care Old Shatterhand
și muncitorii care lucrau la calea ferată sunt atacați de apași.

La un moment dat, unul a avut ideea să trecem la lucruri mai
serioase și a propus să ne jucăm scena în care bandiții vor să deraieze trenul,
iar Winnetou și Old Shatterhand prind de veste și îi pun pe fugă pe bandiți.
Singura problemă era că toți voiam să fim Winnetou sau Old Shatterhand. Dar cum
nu se putea, am tras la sorți. Mie și unui vecin ne-au căzut rolurile mult
râvnite. Eu Old Shatterhand, el Winnetou. Așa că restul, în ciuda protestelor,
au fost nevoiți să se mulțumească cu rolurile de bandiți. Am pus la cale un
scenariu ca la carte. Noi doi trebuia să ne îndepărtăm, iar la întoarcere să
găsim bandiții lângă calea ferată, să îi spionăm și apoi să intrăm între ei cu
tomahawk-urile și să îi punem pe fugă. Zis și făcut. Ne îndepărtăm vreo două
sute de metri și apoi facem cale întoarsă către locul stabilit, unul pe o
parte, altul pe cealaltă parte a căii ferate. Încetișor, pe burtă, pe coate și
genunchi, numai să nu ne vadă bandiții. Între timp începuse să se lase seara.
Era momentul perfect pentru misiunea noastră salvatoare.

Ajungem noi la locul unde îi lăsasem pe bandiți să se
organizeze și ce vedem? Nici urmă de bandiți, în schimb pe șine erau
îngrămădite pietre culese de pe terasamentul căii ferate. Bandiții își luaseră
rolul în serios. Acum mai rămânea să îi găsim și să îi punem pe fugă. Și cum
stăteam noi de o parte și de alta a liniei și ne făceam semne ca niște
veritabile iscoade, se aude deodată un huruit, iar șinele încep să trosnească.
Winnetou se ridică în picioare de dincolo de terasament și îmi strigă disperat:
„Bă, vine trenul! Hai să dăm deoparte pietrele, că deraiează trenul și dăm de
dracu!” Ne apucăm rapid de treabă, nu reușim să îndepărtăm decât o parte din
pietre, când de după curbă se zăresc farurile locomotivei.

Înlemniți de spaimă ne aruncăm de pe terasament, printre
boscheți, când deodată se aude scrâșnetul frânelor și locomotiva se oprește cu
un fluierat înainte de pietrele îngrămădite pe linie. Era exact ca în carte,
doar că pe bune. Și cum stăteam noi pitiți, că ne pierise tot curajul, se aude
o voce nervoasă din cabină: „Care mama dracului ați pus pietre pe linie? Vreți
să moară oamenii, idioților? Bă, Ioane, hai să dăm deoparte pietrele astea și
apoi anunțăm miliția!”

Când aud eu de miliție, începe să îmi curgă brusc sânge în
vene, mă ridic în picioare și o iau la fugă printre boscheți. Nici nu vedeam
bine pe unde mergeam, dar nici nu mai conta. Trebuia doar să ies din raza
trenului. Plin de zgârieturi de la spinii boscheților, reușesc să mă îndepărtez
de „locul faptei”, văd un lan de porumb și mă îndrept spre el, ca să mă fac
dispărut, când din partea cealaltă îl văd pe apașul meu gonind tot spre lanul
de porumb. Dăm amândoi să intrăm în lan, când ne trezim atacați, sub o ploaie
de știuleți de porumb și râsete. Erau „bandiții”, care ne așteptau în
ambuscadă. Am început să strigăm la ei: „Bă, tâmpiților, ați pus pietre pe
line! Era să deraieze trenul! Hai să dispărem, că vine miliția”. La auzului
acestui cuvânt miraculos, ne-am unit în cuget și simțiri și am luat-o toți la
fugă prin lanul de porumb și nu ne-am mai oprit decât fiecare la casa lui.

De deraiat nu a deraiat trenul atunci, nici miliția nu a
făcut vreo anchetă, dar nici Old Shatterhand și Winnetou nu și-au mai regăsit
vara aceea curajul de a cutreiera preeria în căutare de aventuri.