să o tund pe #PuggyFâșnete toată, pentru că, uneori, pur și simplu nu mai rezist. Am ajuns să aspir tot la două zile cu peria, și zilnic să mă plimb cu țeava în mână pe la colțuri. Robotul nu ajunge pe acolo nici dacă își suge carcasa de plastic, deci tot clasicul instrument cu tub rămâne de bază pe frontul smocurilor de blană. Și, când cred că, în sfârșit, am aspirat tot, cine credeți că iese de sub patul matrimonial (unde se ascunde imediat ce aude derulatorul de cablu în desfășurare) și îmi scoate din vreun ungher alte și alte smocuri de blană gri și pufoasă, numai bune de intrat în nări și în gură sau de depus… în colțuri.

Încep să mă gândesc serios să apelez la niște servicii de grooming la zero, că tot dă căldura și nu cred că o mai confundă nimeni cu un miel de paște cu blăniță scurtă din rasa British Baldhair Blue. 

Acum ea e deja sterilizată, dar oare e posibilă încrucișarea unei feline stufoase cu un motan chel de Egipt, dar să nu moștenească și trăsăturile urâte, doar lipsa blănii? Wet food for thought…