Aveam la un moment dat un coleg din departamentul Suport clienți, care toată ziulica stătea cu căștile pe cap, cică participa la ședințe, instruiri. E drept că uneori mai și vorbea cu familia vreo oră, la prânz, în pauză. El asculta în căști, noi îl auzeam pe el cum discuta despre cele mai intime chestii ale unui cuplu, dar lui nici că îi păsa. Și avea „omul meu” (așa vorbesc tinerii în ziua de azi, nu sunt eu de vină) obiceiul prost de a sta pe budă chiar și 45 de minute sau o oră, timp în care făcea „suport” și vorbea cu clienții, pentru că era conectat la laptop și se afla în raza de acțiune a căștilor cu Bluetooth. Nu vreți să vă descriu onomatopeele generate uneori de nevoile sale fiziologice, dar cât de nesimțit să fii? Înțeleg dacă ai o urgență, o dată, hai, de două ori, că poate iei antibiotice sau ai mâncat de la o shaormerie dubioasă, cu sosurile lăsate în căldură și cu angajații nespălați la gură. Dar să faci asta aproape zilnic, știind că te aud nu doar colegii, ci și clienții firmei, pentru mine e ceva de neconceput. Din fericire, a rasolit vreo 3 proiecte la rând, oferind sfaturi complet neaplicabile care s-au transformat în daune pentru clienți, așa că a trebuit să îl lăsăm să plece pe alte meleaguri mai căcăcioase. Cu tot cu căști.

Dar stați, că mai am: v-am mai zis deja că revin cu plăcere la Sovata, în special când dă primăvara, pentru că mă întâlnesc mereu prin pădure cu căprioare, bursuci și mistreți. Dar și cu tare mulți nesimțiți. În general, oamenii din colțul ăsta de lume sunt oțâră mai civilizați, dar ce te faci cu turiștii care își dau în petec, aducând ditai boxa trasă pe rotile, mai ceva ca țiganii colindători? Le faci reclamație. Nu știu dacă v-am spus, dar eu nu ezit să caut rapid numărul de telefon al Poliției Locale și să îl apelez ori de câte ori întâlnesc specimene degenerate care deranjează în mod ostentativ. Ceva maghiară cunosc, așa că am explicat în alea 3 cuvinte pe care le știu, după ce mi-a răspuns vocea mustăcioasă a ofițerului de serviciu cu un „tessék-poftim” simplu și eficient: gyere ide, rigó-to! Și-au venit chiar rapid, că doar n-a fost nevoie de GPS, s-au ghidat după manelele la maxim care zguduiau Turnul Belvedere. N-am stat să aflu cuantumul amenzii, că nu asta m-a interesat. Băi, dar cât de nesimțit să fii?

Și trei: prin peregrinările mele pe drumuri de munte, fără Pisicuța, că mi-o papă ursul, îndrăznesc să calc și pe drumuri forestiere închise cu barieră. Unde nu au acces cu mașina decât salvamontiștii, jandarmii montani sau alte autorități chiar autorizate. Ei bine, când ai suficienți bani, se pare că e ușor să obții o copie a cheii de la lacătul pus la barieră, din moment ce te plimbi netulburat, stârnind praful, doar pentru a urca cu mașina cu girofar la restaurantul Panoramic, că n-ai bani de parcare, și nici bun-simț în buzunare. Se pare că și alți oameni de bine au observat. Sper să le convertească figurile în amenzi falimentare.

Hai și cu patru, să fie cu soț: știți cerșetorii ăia care te roagă să le cumperi buchețelul de ghiocei cu 5 lei? Ei bine, în weekend e 10 lei, după cum am aflat recent, într-o după-masă de duminică, când tot turistul e deja cam încolonat de plecare prin Azuga. Tot vedem o țigăncușă nespălată cum stă pe Republicii și te agasează mai ceva ca ospătarii, și de data asta, soției, femeie miloasă și credulă, i s-a făcut milă și a vrut să-i dea 5 lei, fără să ia florile. Când colo, nesimțita, când a văzut bancnota, repede i-a zis că e 10 lei buchețelul. No, să stai cu florile mult și bine, i-a zis nevasta, supărată. Și nu apucăm să mergem prea departe, că apare un bătrânel cu o pungă pitită sub haină, din care scoate repede ceva obiecte împletite din paie, nu mi-am dat seama exact ce, și ni le împinge în față cam cum făceau pe vremuri „surdomuții” în tren. Eu, galant, i-o retez rapid: n-avem bani. La care el, cu un tupeu de borfaș: păi scoate din bancă, dacă n-ai! „FMM de jegos!”, am vrut să-i zic, dar eu nu înjur decât la volan. Dar cât de nesimțit să fii?