Jeleul. Dar, cum Eșec is my middle name, îl voi redenumi strategic sos de portocale cu lapte de cocos. Am folosit zeama de la 2 portocale suculente și o conservă de lapte de cocos cu 30% grăsime, pe care le-am emulsionat cât de bine am putut.

Baza e la fel ca cea făcută ultima dată: biscuiți cu cacao și unt topit, iar pentru umplutură am folosit 1 kg de brânză proaspătă de vaci 6% grăsime, mixată bine cu 150 g de iaurt grecesc și 500 g de mascarpone, cu niscaiva zahăr praf, plus 2 esențe de vanilie ținute în sticluțe mici.

Îmi trebuie ceva studii, ca să înțeleg de ce aceeași cantitate de gelatină a întărit compoziție mult mai multă, dar la puțin jeleu a dat rateu. Probabil am greșit temperatura băii Mariei. Aviz amatorilor, deci și mie! 

După ce a expirat timpul de așteptare, am vrut să testez solidificarea cu un deget și am atins cu două. Așa că o să îmi tai două degete felii. Vai, dar ce onoare!

Gustul e pe placul meu, mai ales când mă gândesc câți bani am salvat de la transferul în alte buzunare străine. Am folosit suportul ca protecție împotriva scurgerilor, dar vă asigur că poza e de acum, nu de la Crăciun. Să îmi fie de bine! 

Sfatul meu: lăsați-vă purtați de inspirație în bucătărie, chiar dacă rezultatul nu e plin de magie!