Mai în glumă, cam așa s-ar exprima mămikile pe forumurile de puericultură neavizate de Ministerul Educației Socio-Media. 

Mai în serios, vă zic sincer, că, în lipsă de musafiri reali pe blog, îmi pun serios întrebarea dacă, totuși, mai există cineva care mă citește, în afară de cei 4-5 cărora li s-a făcut milă și au mai comentat, pe alocuri. Și cărora le mulțumesc, din nou.

Sunt toate șansele să fiu convins că am ghinion din naștere și nu sunt pe placul multor persoane, ba chiar al majorității, sau ceea ce scriu să nu prezinte interes nici cât o așchie sub unghie, pentru că nu prezint știri panicarde, nu pun materiale deocheate, nici prea multă tehnologie nu știu și nici nu pot băga limba prea adânc în fundul unor corporații, pentru a le lăuda produsele sau serviciile în mod neadevărat. Și nici bani în promovare nu bag, prefer să îi cheltui pe ingrediente  destinate suprazistenței zilnice. Noroc cu mâța, doar ea mai scoate vizualizări.

Deși am fost prolific până acum, ori nu ajung eu la urechile cititorilor potriviți, ori procedez greșit și am îndoieli serioase că se va schimba ceva în această manieră, așa că zilele astea mă mai gândesc dacă voi continua cu bloggăritul sau voi obosi definitiv și trec pe videochat. Sau pe meditații de decalcifiere a glandei sudoripare. Sau mă fac instructor de mișcare corporală holistică și, în rest, îmi văd de treaba mea, în bula mea. 

Probabil că mulți se vor bucura să nu îmi mai vadă cârnatul, glumițele și ochiurile pe toate gardurile binare ale internetului întunecat. Nu știu. Deocamdată mai am ceva postări programate și hosting plătit, poate lucrurile se vor schimba în bine.

Ne-auzim! Sper!

Al vostru,

Cârnatul is still king!